cosie¹ sf [At: PAMFILE, A.R. 125 / V: ~si, ~stie / Pl: ~ii / E: coasă + -ie] (Mol; Buc) Coadă de coasă.

cosie² sf [At: ȘINCAI, HR. I 118/11 / A: nct / Pl: ~ii / E: nct] (Înv; nob; ned) Condiment.

COSIE ~i f. Coadă de coasă. [Art. cosia; G.-D. cosiei; Sil. -si-e] /a cosi + suf. ~ie

cosie f. coada de lemn a coasei.

cósie f. (d. coasă). Nord. Toporlĭe.

cosi¹ sf vz cosie

costie² sf vz cosie

coșie sf [At: H II, 299 / Pl: ~ii / E: bg кощия] (Reg; bgm) Vânătoare mare.

toporîĭe și coporîĭe (sud) și toporîște și -íște (est, Trans.) f. (rus. koporúlĕa, hîrleț, infl. de vsl. bg. toporište, topor mare. Cp. și cu ung. kaparo, un fel de sulă colțorată). Coadă de coasă (numită în nord cósie, în Buc. și cosiriște). V. codirișcă.

cosie s. f., pl. cosii

COSIE s. v. coadă.

cosie s. v. COADĂ.

cosie² s.f. (înv.) condiment.

coșie, coșii, s.f. (reg.) vânătoare mare.