2 intrări

13 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cósie1 sf [At: PAMFILE, A.R. 125 / V: ~sí, ~stíe / Pl: ~ii / E: coasă + -ie] (Mol; Buc) Coadă de coasă.

cósie2 sf [At: ȘINCAI, HR. I 118/11 / A: nct / Pl: ~ii / E: nct] (Înv; nob; ned) Condiment.

CÓSIE ~i f. Coadă de coasă. [Art. cosia; G.-D. cosiei; Sil. -si-e] /a cosi + suf. ~ie

cósie f. (d. coasă). Nord. Toporlĭe.

cóșie sf [At: H II, 299 / Pl: ~ii / E: bg кощия] (Reg; bgm) Vânătoare mare.

toporî́ĭe și coporî́ĭe (sud) și toporî́ște și -íște (est, Trans.) f. (rus. koporúlĕa, hîrleț, infl. de vsl. bg. toporište, topor mare. Cp. și cu ung. kaparo, un fel de sulă colțorată). Coadă de coasă (numită în nord cósie, în Buc. și cosiriște). V. codirișcă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cósie2 s.f. (înv.) condiment.

coșíe, coșíi, s.f. (reg.) vânătoare mare.

Intrare: cosie
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cosie
  • cosia
plural
  • cosii
  • cosiile
genitiv-dativ singular
  • cosii
  • cosiei
plural
  • cosii
  • cosiilor
vocativ singular
plural
Intrare: coșie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coșie
  • coșia
plural
  • coșii
  • coșiile
genitiv-dativ singular
  • coșii
  • coșiei
plural
  • coșii
  • coșiilor
vocativ singular
plural