6 definiții pentru cosemnatar

cosemnatár, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~ri, ~e / E: co- + semnatar] Persoană care semnează alături de altele un act, o lucrare etc.

COSEMNATÁR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care cosemnează. – Co- + semnatar (după fr. cosignataire).

COSEMNATÁR, -Ă, cosemnatari, -e, s. m. și f. Persoană care cosemnează. – Co- + semnatar (după fr. cosignataire).

cosemnatár s. m., pl. cosemnatári

COSEMNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care a semnat alături de alții. [După fr. cosignataire].

COSEMNATÁR, -Ă s. m. f. cel care consemnează. (după fr. consignataire)

Intrare: cosemnatar
cosemnatar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosemnatar cosemnatarul
plural cosemnatari cosemnatarii
genitiv-dativ singular cosemnatar cosemnatarului
plural cosemnatari cosemnatarilor
vocativ singular
plural