COSECÁNTĂ, cosecante, s. f. (Mat.) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar; (în triunghiul dreptunghic) raportul dintre ipotenuză și cateta opusă unghiului. – Din fr. cosécante.

cosecántă sf [At: LTR² / Pl: ~te / E: co- + secantă, fr cosécante] (Mat) Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar.

COSECÁNTĂ, cosecante, s. f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar. – Din fr. cosécante.

COSECÁNTĂ, cosecante, s. f. (Mat.) Funcțiune trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar.

COSECÁNTĂ s.f. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar. [< fr. cosécante].

COSECÁNTĂ s. f. funcție trigonometrică a unui unghi egală cu secanta unghiului complementar. (< fr. cosécante)

COSECÁNTĂ ~e f. mat. Funcție trigonometrică a unui unghi, egală cu secanta trigonometrică a unghiului complementar. /<fr. cosécante

*cosecántă f., pl. e (co- și secantă). Geom. Secanta complementuluĭ unuĭ unghĭ.

cosecántă s. f., g.-d. art. cosecántei; pl. cosecánte; abr. cosec

cosecántă s. f., pl. cosecánte

COSECÁNTĂ s. (GEOM.) (înv.) sindiatemnusă.

COSECANTĂ s. (GEOM.) (înv.) sindiatemnusă.

COSECÁNTĂ (< fr. {i}) s. f. Funcție trigonometrică ce asociază fiecărui unghi un anumit număr, egal cu secanta unghiului complementar și cu inversul numărului ce reprezintă sinusul acelui unghi; (în triunghiul dreptunghic) raportul dintre ipotenuză și cateta opusă unghiului.