6 definiții pentru cosăcel

cosăcél sm [At: ANTIPA, P. / Pl: ~ei / E: cosac + -el] (Iht) 1-2 (Șhp) Cosac2 (1) (mic) (Abramis ballemus). 3 (Pop) Blehniță.

COSĂCÉL, cosăcei, s. m. Diminutiv al lui cosac.Cosac + suf. -el.

COSĂCÉL, cosăcei, s. m. Diminutiv al lui cosac.Cosac + suf. -el.

COSĂCÉL, cosăcei, s. m. Diminutiv al lui cosac. Se duse și el să vază de-o găsi vrun cosăcel Să-și cumpere. PANN, P. V. III 82.

cosăcél s. m., pl. cosăcéi, art. cosăcéii

cosăcél s. m., pl. cosăcéi

Intrare: cosăcel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cosăcel cosăcelul
plural cosăcei cosăceii
genitiv-dativ singular cosăcel cosăcelului
plural cosăcei cosăceilor
vocativ singular
plural