10 definiții pentru corvetă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corvétă sf [At: GHICA, S. 400 / V: covértă / Pl: ~te / E: fr corvette, it corvetta, ger Korvette, rs корвет] 1 Corabie mică și rapidă, întrebuințată în luptele maritime. 2 Navă de război de mic tonaj, ușor armată și cu mare mobilitate în acțiune.

CORVÉTĂ, corvete, s. f. 1. Navă de război de mic tonaj, ușor armată și cu mare mobilitate în acțiune. 2. (Ieșit din uz) Corabie de război cu trei catarge, mai mică decât fregata și mai mare decât bricul. – Din fr. corvette.

CORVÉTĂ, corvete, s. f. 1. Navă de război de mic tonaj, ușor armată și cu mare mobilitate în acțiune. 2. (Ieșit din uz) Corabie de război cu trei catarge, mai mică decât fregata și mai mare decât bricul. – Din fr. corvette.

CORVÉTĂ, corvete, s., f. Navă de război de mic tonaj, ușor înarmată și cu mare mobilitate în acțiune. Corvetele însoțesc convoaiele de vase comerciale. ◊ (Ieșit din uz) Corabie de război cu trei catarge, înarmată cu artilerie ușoară, mai mică decît fregata și mai mare decît bricul. Fusese îmbarcat pe Luara, o corvetă care transporta condamnații în coloniile franceze, la Cayena. BART, E. 274. Vaporul era corveta... Chaptalu, cel mai iute mergător de atunci al marinei franceze. GHICA, S. 400. Iată plutind pe-a mării spume O sprintenă corvetă. ALECSANDRI, O. 165.

CORVÉTĂ s.f. Navă de război de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată ușor și având mobilitate mare în acțiune, folosită pentru escortă. [Cf. fr. corvette, it. corvetta].

CORVÉTĂ s. f. navă de luptă de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată ușor și având mobilitate mare în acțiune, folosită pentru escortă. (< fr. corvette)

CORVÉTĂ ~e f. 1) înv. Vas militar cu trei catarge, prevăzut cu artilerie ușoară, intermediar între fregată și bric. 2) Navă militară mică cu mare mobilitate, echipată cu armament special, folosită împotriva submarinelor sau în escortare. /<fr. corvette

corvetă f. corabie de răsboiu mai mică decât fregata și mai mare decât bricul: o sprintenă corvetă AL.

*corvétă f., pl. e (fr. corvette, d. lat. corbita, corabie de transport, d. corbis, corba, coș, paner; it. corvetta. V. corfă, coropcă). Veche corabie de războĭ, maĭ mică de cît fregata și maĭ mare de cît bricu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corvétă (navă) s. f., g.-d. art. corvétei; pl. corvéte

corvétă s. f., pl. corvéte

Intrare: corvetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corve
  • corveta
plural
  • corvete
  • corvetele
genitiv-dativ singular
  • corvete
  • corvetei
plural
  • corvete
  • corvetelor
vocativ singular
plural

corvetă

  • 1. Navă de război de mic tonaj, ușor armată și cu mare mobilitate în acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Corvetele însoțesc convoaiele de vase comerciale.
      surse: DLRLC
    • diferențiere Navă de război de mic tonaj, cu trei arbori, cu greement pătrat, înarmată ușor și având mobilitate mare în acțiune, folosită pentru escortă.
      surse: DN
  • 2. ieșit din uz Corabie de război cu trei catarge, mai mică decât fregata și mai mare decât bricul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Fusese îmbarcat pe Luara, o corvetă care transporta condamnații în coloniile franceze, la Cayena. BART, E. 274.
      surse: DLRLC
    • Vaporul era corveta... Chaptalu, cel mai iute mergător de atunci al marinei franceze. GHICA, S. 400.
      surse: DLRLC
    • Iată plutind pe-a mării spume O sprintenă corvetă. ALECSANDRI, O. 165.
      surse: DLRLC

etimologie: