4 definiții pentru coruncă

CORÚNCĂ, corunce, s. f. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii. – Et. nec.

CORÚNCĂ, corunce, s. f. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii. – Et. nec.

corúncă s. f., g.-d. art. corúncei; pl. corúnce

corúncă s. f., g.-d. art. corúncei; pl. corúnce

Intrare: coruncă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coruncă corunca
plural corunce coruncele
genitiv-dativ singular corunce coruncei
plural corunce coruncelor
vocativ singular
plural