5 definiții pentru coruncă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORUNCĂ, corunce, s. f. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii. – Et. nec.

CORUNCĂ, corunce, s. f. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii. – Et. nec.

coruncă sf [At: DEX2 / Pl: ~nce / E: nct] Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

coruncă s. f., g.-d. art. coruncei; pl. corunce

coruncă s. f., g.-d. art. coruncei; pl. corunce

coruncă s. f., g.-d. art. coruncei; pl. corunce

Intrare: coruncă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coruncă
  • corunca
plural
  • corunce
  • coruncele
genitiv-dativ singular
  • corunce
  • coruncei
plural
  • corunce
  • coruncelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coruncă, coruncesubstantiv feminin

  • 1. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii. MDA2 DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.