4 definiții pentru coruncă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corúncă sf [At: DEX2 / Pl: ~nce / E: nct] Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii.

CORÚNCĂ, corunce, s. f. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii. – Et. nec.

CORÚNCĂ, corunce, s. f. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii. – Et. nec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corúncă s. f., g.-d. art. corúncei; pl. corúnce

corúncă s. f., g.-d. art. corúncei; pl. corúnce

Intrare: coruncă
substantiv feminin (F4)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coruncă
  • corunca
plural
  • corunce
  • coruncele
genitiv-dativ singular
  • corunce
  • coruncei
plural
  • corunce
  • coruncelor
vocativ singular
plural

coruncă

  • 1. Dispozitiv folosit în industria extractivă pentru a prinde și a extrage prăjinile sau țevile rămase în gaura de sondă în urma unei avarii.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie: