opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coruna vt vz corona

CORONA s. f. Tip de descărcare electrică de forma unei aureole (coroane), care apare în jurul părților mai ascuțite ale conductoarelor aflate la înaltă tensiune. – Din fr. coronne, germ. Krone.

CORONA s. f. Tip de descărcare electrică de forma unei aureole (coroane), care apare în jurul părților mai ascuțite ale conductoarelor aflate la înaltă tensiune. – Din fr. coronne, germ. Krone.

corona1 vtr [At: BIBLIA (1688), 1/pr 14 / Pzi: ~nez / E: coroană] 1-2 (Înv) A (se) încorona.

corona2 sfs [At: DN3 / E: it corona, fr couronne] (Fiz) Tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductorilor aflați la înaltă tensiune.

CORONA s.f. Tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune. [< it. corona, fr. couronne].

CORONA s. f. 1. tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune. 2. formațiune anatomică cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca niște raze. (< lat. corona, fr. couronne)

corună f. masa pietrelor morii. [Slav. KORUNA, coroană].

corúnă f., pl. e (bg. koruna, coroană). Munt. Suport de scîndurĭ la clăile de fîn. Suportu care ține petrele moriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corona (descărcare electrică; formațiune anatomică) s. f., g.-d. art. coronei

corona (descărcare electrică) (lat.) s. f., g.-d. coronei

corona (electr.) s. f.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CORUNĂ s. v. fruntar.

corună s. v. FRUNTAR.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corună, s.f. – v. coroană.

Intrare: corona
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corona
  • corona
plural — —
genitiv-dativ singular
  • corone
  • coronei
plural — —
vocativ singular —
plural —
coruna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: corună
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corună
  • coruna
plural
  • corune
  • corunele
genitiv-dativ singular
  • corune
  • corunei
plural
  • corune
  • corunelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

coronasubstantiv feminin

  • 1. Tip de descărcare electrică de forma unei aureole (coroane), care apare în jurul părților mai ascuțite ale conductoarelor aflate la înaltă tensiune. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Formațiune anatomică cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca niște raze. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.