2 intrări

4 definiții

corugatór [At: DN3 / Pl: ~i / E: it corrugatore, lat corugator] (Atm) 1-2 sm, a (Mușchi) care încrețește pielea.

corugatór s. m., adj. m., pl. corugatóri; f. sg. și pl. corugatoáre

CORUGATÓR adj., s.m. (Mușchi) care încrețește pielea. [Cf. it. corrugatore, lat. corrugator].

CORUGATÓR adj., s. m. (mușchi) care încrețește pielea. (< lat. corrugator)

Intrare: corugator (adj.)
corugator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corugator corugatorul corugatoare corugatoarea
plural corugatori corugatorii corugatoare corugatoarele
genitiv-dativ singular corugator corugatorului corugatoare corugatoarei
plural corugatori corugatorilor corugatoare corugatoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: corugator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corugator corugatorul
plural corugatori corugatorii
genitiv-dativ singular corugator corugatorului
plural corugatori corugatorilor
vocativ singular
plural