6 definiții pentru corturel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corturél sn [At: TEODORESCU, P. P. 477 / V: ~tor~ / Pl: ~e / E: corturi + -el] 1-10 (Pop; șhp) Cortișor (1-10).

CORTURÉL, corturele, s. n. (Rar) Cortuleț. – Cort + suf. -urel.

CORTURÉL, corturele, s. n. (Pop.) Cortuleț. – Cort + suf. -urel.

CORTURÉLE s. n. pl. Cortulețe. Pe subt cele mărunțele, Tinse-s două corturele, Tot cu funii de mătase Împletite-n cîte șase. BIBICESCU, P. P. 284.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corturél (rar) s. n., pl. corturéle

corturél s. n., pl. corturéle

Intrare: corturel
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corturel
  • corturelul
  • corturelu‑
plural
  • corturele
  • corturelele
genitiv-dativ singular
  • corturel
  • corturelului
plural
  • corturele
  • corturelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corturel

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pe subt cele mărunțele, Tinse-s două corturele, Tot cu funii de mătase Împletite-n cîte șase. BIBICESCU, P. P. 284.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cort + sufix -urel.
    surse: DEX '98 DEX '09