10 definiții pentru cortical

CORTICÁL, -Ă, corticali, -e, adj. Care ține de scoarța sau de învelișul exterior al unui organ animal sau vegetal. ♦ Care ține de scoarța creierului. – Din fr. cortical.

CORTICÁL, -Ă, corticali, -e, adj. Care ține de scoarța sau de învelișul exterior al unui organ animal sau vegetal. ♦ Care ține de scoarța creierului. – Din fr. cortical.

CORTICÁL, -Ă, corticali, -e, adj. Care ține de scoarțai sau învelișul exterior al unui organ animal sau vegetal. ♦ (Anat.) Care ține de scoarța creierului mare.

corticál adj. m., pl. corticáli; f. corticálă, pl. corticále

corticál adj. m., pl. corticáli; f. sg. corticálă, pl. corticále

CORTICÁL, -Ă adj. Al cortexului. [< fr. cortical].

CORTICÁL, -Ă adj. al cortexului. ♦ substanță ~ă (și s. f.) = nume dat diverselor substanțe, înveliș exterior al unor organe. (< fr. cortical)

CORTICÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de cortex; propriu cortexului. /<fr. cortical

cortical a. Bot. ce ține de scoarță.

*corticál, -ă adj. (lat. corticalis, d. córtex, córticis, scoarță). Șt. nat. De scoarță, al scoarțeĭ (al cojiĭ): substanță corticală.

Intrare: cortical
cortical adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cortical corticalul cortica corticala
plural corticali corticalii corticale corticalele
genitiv-dativ singular cortical corticalului corticale corticalei
plural corticali corticalilor corticale corticalelor
vocativ singular
plural