3 intrări

13 definiții

cortés sn [At: DN3 / Pl: ~uri / E: sp, fr cortes] (În Spania și Portugalia) 1 Organe reprezentative pe țară, în Evul Mediu. 2 (Până în 1911) Parlament din Spania și Portugalia.

CÓRTES s. n. pl. 1. (În Evul Mediu, în Spania și Portugalia) Organe reprezentative pe stări. 2. Denumire a parlamentului în Portugalia (până în 1911) și în Spania. [Var.: córtesuri s. n. pl.] – Cuv. sp.

CÓRTES s. n. 1. (În evul mediu, în Spania și Portugalia) Organe reprezentative pe stări. 2. Denumire a parlamentului în Portugalia (până în 1911) și în Spania. – Cuv. sp.

!córtes (hisp.)/córtesuri (organe reprezentative) s. n. pl.

córtes s. n., pl. córtesuri

CÓRTES s.n. Parlament în Spania și Portugalia. [Pl. -suri. / < sp., fr. cortès].

CÓRTES s. n. 1. organ reprezentativ în Spania și Portugalia feudală. 2. parlament în Portugalia (până în 1911) și Spania. (< sp. cortes)

cortéș sm [At: DA / Pl: ~i / E: mg kortes ] (Mgm; îrg) Agent electoral.

CÓRTESURI s. n. pl. v. cortes.

córteș (-și), s. m. – (Trans., înv.) Agent electoral. Mag. kortes, din sp. cortes (DAR).

córteș, córteși, s.m. (reg., înv.) agent electoral.

Cortez (Fernan) m. celebru căpitan spaniol care în 1519 cuceri Mexicul (1485-1547).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORTES [cortés], Hernán (Hernando) (1485-1547), conchistador spaniol. Conducător al expediției care i-a înfrînt pe azteci și a cucerit Mexicul (1519-1521).

Intrare: cortes
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cortes cortesul
plural cortesuri cortesurile
genitiv-dativ singular cortes cortesului
plural cortesuri cortesurilor
vocativ singular
plural
Intrare: corteș
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corteș corteșul
plural corteși corteșii
genitiv-dativ singular corteș corteșului
plural corteși corteșilor
vocativ singular
plural
Intrare: Cortes
Cortes nume propriu
nume propriu (I3)