13 definiții pentru corsar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corsar [At: STAMATI, D. / V: (înv) cursariu / Pl: ~i / E: fr corsaire, it corsaro] 1 sm Comandant al unei nave particulare, care, cu autorizația guvernului unui stat maritim, ataca și jefuia vasele inamice. 2 sm (Pex) Hoț de mare care prăda vasele de comerț. 3 sm (Pex) Pirat. 4 a (Îs) Vas ~ Corabie rapidă care alunga sau prăda vasele unui stat inamic.

CORSÁR, corsari, s. m. (În trecut) Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. ♦ Comandant al unei astfel de corăbii; p. ext. pirat, hoț de mare. – Din it. corsaro, fr. corsaire.

CORSÁR, corsari, s. m. (În trecut) Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice. ♦ Comandant al unei astfel de corăbii; p. ext. pirat, hoț de mare. – Din it. corsaro, fr. corsaire.

CORSÁR, corsari, s. m. (În trecut) Comandant al unei nave particulare înarmate, care în timp de război, cu permisiunea guvernului său, ataca vasele inamice; p. ext. pirat, hoț de mare. Keir din Alger era... un olandez care se turcise după ce fusese cel mai sîngeros corsar. CAMIL PETRESCU, T. II 179. ◊ (Adjectival) Vas corsar.

CORSÁR s.m. Navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, atacă navele inamice; comandant al unei astfel de nave. ♦ (P. ext.) Pirat. [Cf. it. corsaro, fr. corsaire].

CORSÁR s. m. navă particulară înarmată, care, cu învoirea guvernului său, ataca navele inamice; comandant al unei astfel de nave; (p. ext.) pirat. (< it. corsaro, fr. corsaire)

CORSÁR ~i m. 1) Căpitan al unei nave particulare care, fiind autorizat de guvern, jefuia și captura navele ce aparțineau altor state. 2) Hoț de mare; pirat. /<it. corsaro, fr. corsaire /<fr. corset

corsar m. 1. pirat; 2. vas înarmat de particulari, dar cu autorizarea Statului, spre a da goană vaselor comerciale ale unei națiuni dușmane.

*corsár m. (fr. corsaire, d. it. corsaro, d. corsa, cursă, alergătură. V. cursier și hînsar). Pirat, hoț de mare saŭ de fluviŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corsár s. m., pl. corsári

corsár s. m., pl. corsári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORSAR s. pirat, (înv. și pop.) hoț de mare, tîlhar de mare. (~ făceau piraterie.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corsár (corsári), s. m. – Pirat. – Var. (înv.) cursariu. It. corsaro, fr. corsaire, și înainte (sec. XVIII) din ngr. ϰουρσάρις.

Intrare: corsar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corsar
  • corsarul
  • corsaru‑
plural
  • corsari
  • corsarii
genitiv-dativ singular
  • corsar
  • corsarului
plural
  • corsari
  • corsarilor
vocativ singular
  • corsarule
  • corsare
plural
  • corsarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corsar

  • 1. în trecut Corabie înarmată aflată în proprietatea particulară a unei persoane, care, cu învoirea guvernului, ataca și jefuia vasele inamice.
    surse: DEX '09 DN un exemplu
    exemple
    • 1.1. Comandant al unei astfel de corăbii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.1.1. prin extensiune Hoț de mare.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pirat un exemplu
        exemple
        • Keir din Alger era... un olandez care se turcise după ce fusese cel mai sîngeros corsar. CAMIL PETRESCU, T. II 179.
          surse: DLRLC

etimologie: