corpusculár, ~ă a [At: PARHON, B. 34 / Pl: ~i, ~e / E: fr corpusculaire, it corpusculare] 1-4 Referitor la corpuscul (1-4). 5-8 Care aparține corpusculilor (1-4). 9 (Îs) Filosofie ~ă Doctrină a lui Epicur, care explica formarea lumii prin întâlnirea atomilor.

CORPUSCULÁR, -Ă, corpusculari, -e, adj. Care ține de corpusculi, privitor la corpusculi. ◊ Teorie corpusculară = teorie care avansează teza discontinuității materiei. – Din fr. corpusculaire.

CORPUSCULÁR, -Ă, corpusculari, -e, adj. Care ține de corpusculi, privitor la corpusculi. – Din fr. corpusculaire.

CORPUSCULÁR, -Ă adj. (Rar) Referitor la corpusculi. [Cf. fr. corpusculaire].

CORPUSCULÁR, -Ă adj. referitor la corpusculi. (< fr. corpusculaire)

CORPUSCULÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de corpusculi; propriu corpusculilor. Radiație ~ă. /<fr. corpusculaire

*corpusculár, -ă adj. (d. corpúscul; fr. -usculaire). Relativ la corpuscule, la atomĭ.

corpusculár adj. m., pl. corpusculári; f. corpusculáră, pl. corpusculáre

corpusculár adj. m., pl. corpusculári; f. sg. corpusculáră, pl. corpusculáre