10 definiții pentru corporativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corporativ, ~ă a [At: ZAHARESCU, E. P., ap. DA ms / Pl: ~i, ~e / E: lat corporativus, fr corporatif] (Ecn) 1 De corporație. 2 Care se referă la corporații. 3 Care se bazează pe corporații. 4 Care privește organizațiile economice sau politice de tip corporatist. 5 (Îs) Stat ~ Stat de tip fascist, în care cetățenii sunt grupați în corporații care funcționează ca organisme de stat și prin care se exercită dictatura fascistă sub forma unor adunări deliberative alcătuite din reprezentanți ai corporațiilor.

CORPORATÍV, -Ă, corporativi, -e, adj. Care ține de corporații, privitor la corporații; pe bază de corporații; corporatist (3). – Din fr. corporatif.

CORPORATÍV, -Ă, corporativi, -e, adj. Care ține de corporații, privitor la corporații; pe bază de corporații; corporatist (3). – Din fr. corporatif.

CORPORATÍV, -Ă, corporativi, -e. adj. Care se referă la corporații sau aparține unei corporații; de corporație, pe bază de corporație. Modul de organizare feudal sau corporativ al industriei nu mai putea satisface cererea de produse care creștea o dată cu crearea de noi piețe. Manufactura îi luă locul. MARX-ENGELS, M. C. 34.

CORPORATÍV, -Ă adj. Referitor la corporații; bazat pe corporații. [< fr. corporatif].

CORPORATÍV, -Ă adj. referitor la corporații; bazat pe corporații. (< fr. corporatif)

CORPORATÍV ~ă (~i, ~e) Care ține de corporații; propriu corporației. /<fr. corporatif


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corporatív adj. m., pl. corporatívi; f. corporatívă, pl. corporatíve

corporatív adj. m., pl. corporatívi; f. sg. corporatívă, pl. corporatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CORPORATÍV adj. v. corporatist.

CORPORATIV adj. corporatist. (Asociație ~.)

Intrare: corporativ
corporativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corporativ
  • corporativul
  • corporativu‑
  • corporati
  • corporativa
plural
  • corporativi
  • corporativii
  • corporative
  • corporativele
genitiv-dativ singular
  • corporativ
  • corporativului
  • corporative
  • corporativei
plural
  • corporativi
  • corporativilor
  • corporative
  • corporativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corporativ

  • 1. Care ține de corporații, privitor la corporații; pe bază de corporații; corporatist.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corporatist (adj.) un exemplu
    exemple
    • Modul de organizare feudal sau corporativ al industriei nu mai putea satisface cererea de produse care creștea o dată cu crearea de noi piețe. Manufactura îi luă locul. MARX-ENGELS, M. C. 34.
      surse: DLRLC

etimologie: