8 definiții pentru corporatism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corporatism sn [At: M. MANOILESCU, ap. DA / Pl: ~e / E: fr corporatisme] (Ecn) 1 Tendință de organizare în corporații. 2 Sistem corporativ. 3 (Spc) Sistem de organizare economică, politică și socială a statului corporativ. 4 Doctrină social-politică și economică, apărută după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitorești cu corporații, organizații profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât și patronii, precum și înlocuirea parlamentului cu reprezentanță națională a corporațiilor.

CORPORATÍSM s. n. Sistem economic în care statul limitează, orientează și controlează unitățile constitutive (corporațiile), în scopul eliminării concurenței și asigurării reușitei economice. – Din fr. corporatisme.

CORPORATÍSM s. n. Doctrină social-politică și economică, apărută după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitorești cu corporații, organizații profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât și patronii, precum și înlocuirea parlamentului cu o reprezentanță națională a corporațiilor. – Din fr. corporatisme.

CORPORATÍSM s. n, Doctrină reacționară politică și economică, care preconizează necesitatea existenței corporațiilor.

CORPORATÍSM s.n. Curent de gândire și acțiune social-economică și politică, axat pe ideea corporației, ca principiu și unitate de bază a organizării și funcționării societății. [< fr. corporatisme].

CORPORATÍSM s. n. doctrină social-economică și politică axată pe ideea corporației, ca principiu și unitate de bază a organizării și funcționării societății. (< fr. corporatisme)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: corporatism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corporatism
  • corporatismul
  • corporatismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • corporatism
  • corporatismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corporatism

  • 1. Sistem economic în care statul limitează, orientează și controlează unitățile constitutive (corporațiile), în scopul eliminării concurenței și asigurării reușitei economice.
    surse: DEX '09
  • diferențiere Doctrină social-politică și economică, apărută după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitorești cu corporații, organizații profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât și patronii, precum și înlocuirea parlamentului cu o reprezentanță națională a corporațiilor.
    surse: DEX '98 DLRLC DN

etimologie: