9 definiții pentru corovatic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corovátic sm [At: PANȚU, PL. / V: ~rabațícă, ~obátecă, ~obá~, ~obátică, ~obáțică (A și: ~ațícă), ~obățícă, ~tec, ~că, ~ațícă / Pl: ~i / E: rs короватикь] (Reg) 1 (Bot) Lumânare. 2 (Bot) Lumânărică. 3 (Bot; șîc corobatică-albastră) Vinețele (Centaurea axillaris). 4 (Orn) Dumbrăveancă (Caracias garrulus). 5 (Orn) Țigănuș (Plegodus falcinellus). corectată

COROVÁTIC m. Plantă erbacee cu flori mărunte, de culoare roșie-violetă, dispuse în spic. /Orig. nec.

corovàtic m. Mold. Bot. lumânărică. [Cf. corobàtică].

corovátică sf vz corovatic

corovátică și -bátică f., pl. ĭ (rus. korovaĭka, o pasăre [fr. courlis vert], d. koróva, vacă). Mold. O pasăre maĭ mică de cît gaița (cu care e înrudită), verde, cu aripile albastre (corácias gárrula), numită și dumbrăveancă (Mold. nord) și dumbrăvĭoară (Btș.) și cĭoară pucĭoasă. Lumînărică, coada vaciĭ (rus. rut. koroveák), o plantă scrofulariacee (V. lumînărică). Albastriță. – Și corovátic, m.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COROVÁTIC s. v. coada-vacii, jale, lumânare, lumânărică.

corovatic s. v. COADA-VACII. JALE. LUMÎNARE. LUMÎNĂRICĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corovátic (corovátici), s. m.1. Lumînărică (Verbascum phlomoides). – 2. Gențiană (Gentiana asclepiadaea). – 3. Centaură (Centaurea axillaris). – 4. Cioară albastră (Coracias garrula). – Var. corovaică, (s)corobatică, corobațică. Sl. (rus.) korovatiku „de vacă”, de la korova „vacă”. Semantismul se explică prin forma plantelor (gențiana se mai numește coada vacii) și în ultimul caz, prin culoare (DAR). – Der. corobatică, s. f. (centaură), probabil confuzie cu coroabă, sau corobeață.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corovátic, corovátici, s.m. (reg.) 1. nume de plantă cu floare albastră; lumânare, lumânărică, vinețea. 2. nume de pasăre; dumbrăveancă; țigănuș.

Intrare: corovatic
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corovatic
  • corovaticul
  • corovaticu‑
plural
  • corovatici
  • corovaticii
genitiv-dativ singular
  • corovatic
  • corovaticului
plural
  • corovatici
  • corovaticilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)