2 intrări

7 definiții

corotí vr [At: SBIERA, P. 169/92 / Pzi: ~tésc / E: nct] (Reg) A scăpa de cineva Si: a se descotorosi.

COROTÍ, corotesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se descotorosi. – Din ucr. korotyty.

COROTÍ, corotesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se descotorosi. – Din ucr. korotyty.

!corotí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se corotéște, imperf. 3 sg. se coroteá; conj. prez. 3 să se coroteáscă

COROTÍ vb. v. debarasa, degaja, descotorosi, dezbăra scăpa.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coroti vb. v. DEBARASA. DEGAJA. DESCOTOROSI. DEZBĂRA. SCĂPA.

Intrare: coroti
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) coroti corotire corotit corotind singular plural
corotește corotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corotesc (să) corotesc coroteam corotii corotisem
a II-a (tu) corotești (să) corotești coroteai corotiși corotiseși
a III-a (el, ea) corotește (să) corotească corotea coroti corotise
plural I (noi) corotim (să) corotim coroteam corotirăm corotiserăm, corotisem*
a II-a (voi) corotiți (să) corotiți coroteați corotirăți corotiserăți, corotiseți*
a III-a (ei, ele) corotesc (să) corotească coroteau coroti corotiseră
Intrare: corotire
corotire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corotire corotirea
plural corotiri corotirile
genitiv-dativ singular corotiri corotirii
plural corotiri corotirilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)