CORONAR, -Ă, coronari, -e, adj. (Și substantivat, f.) Vas sangvin, arteră sau venă în formă de coroană în jurul unui organ pe care îl irigă. – Din fr. coronaire.

coronar, ~ă [At: DN³ / Pl: ~i, ~e / E: fr coronaire] (Atm) 1-2 sf, a (Vase sanguine) care au formă de coroană în jurul unui organ pe care îl irigă. 3 a (D. vase sanguine) Care irigă inima. 4 a (D. vase sanguine) Care aparține inimii.

CORONAR, -Ă, coronari, -e, adj. (Și substantivat, f.) Vase sangvine, artere și vene în formă de coroană în jurul unui organ pe care îl irigă. – Din fr. coronaire.

CORONAR, -Ă adj. (Anat.; despre vase sanguine) Care aparține inimii, care irigă inima, înconjurînd-o ca o coroană. [Pl. -ri, -re. / < fr. coronaire < lat. corona – coroană].

CORONAR¹, -Ă adj. (despre vase sangvine) care înconjură, ca o coroană, un organ, pe care îl irigă. ♦ artere ~e (și s. f.) = cele două artere care se desprind din artera aortă, vascularizând inima; marea venă ~ă = venă care drenează sângele venos al inimii. (< fr. coronaire, lat. coronarius)

CORONAR², -Ă adj. pentru facerea unei coroane. ♦ (ant.) aur ~ = dar făcut de provinciali generalilor încoronați în triumf. (< lat. coronarius)

CORONAR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre vasele sangvine) Care are formă de coroană (în jurul unui organ). /<fr. coronaire

coronar (în formă de coroană) adj. m. (+ s. n.: vas ~); f. coronară (arteră ~), pl. coronare

!coronar (despre vase sangvine) adj. m.; f. coronară, pl. coronare

coronar adj. n., f. coronară, pl. n. și f. coronare

coronară s. f., g.-d. art. coronarei; pl. coronare

*coronară s. f., g.-d. art. coronarei; pl. coronare