2 intrări

9 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coróna2 sfs [At: DN3 / E: it corona, fr couronne] (Fiz) Tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductorilor aflați la înaltă tensiune.

corona1 vtr [At: BIBLIA (1688), 1/pr 14 / Pzi: ~nez / E: coroană] 1-2 (Înv) A (se) încorona.

CORÓNA s. f. Tip de descărcare electrică de forma unei aureole (coroane), care apare în jurul părților mai ascuțite ale conductoarelor aflate la înaltă tensiune. – Din fr. coronne, germ. Krone.

CORÓNA s. f. Tip de descărcare electrică de forma unei aureole (coroane), care apare în jurul părților mai ascuțite ale conductoarelor aflate la înaltă tensiune. – Din fr. coronne, germ. Krone.

CORÓNA s.f. Tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune. [< it. corona, fr. couronne].

CORÓNA s. f. 1. tip de descărcare electrică de forma unei coroane, care apare în jurul părților ascuțite ale conductelor aflate la înaltă tensiune. 2. formațiune anatomică cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca niște raze. (< lat. corona, fr. couronne)

corónă sf vz coroană

corónă (est) și coroánă (vest) f., pl. e (pol. rus. vsl. korona, d. lat. it. corona; ngr. koróna. V. cunúnă). Cunună. Ornament de metal care se pune în cap ca semn al suveranitățiĭ: coronă imperială, regală, domnească, ducală (V. diademă, mitră). Fig. A perde corona, a perde domnia. Corona martirĭuluĭ, aureola de mártir. Mesagiu coroaneĭ, mesagiu suveranuluĭ către senat și cameră. Coroana Româniiĭ, o decorațiune românească cu treĭ clase înființată la 1881. O monetă engleză (5 fr. 75 b. antebelicĭ). O foastă monetă austro-ungurească (1 fr. și 4 b.). Mold. Șodron (fr. marelle), un joc copilăresc care consistă dintr’o figură trasă pe pămînt și împărțită în maĭ multe despărțiturĭ pin care băĭețiĭ, stînd într’un picĭor, mișcă o bucățică de peatră (madă) izbind-o cu vîrfu picĭoruluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coróna (descărcare electrică) (lat.) s. f., g.-d. corónei

Intrare: corona
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corona
  • corona
plural
genitiv-dativ singular
  • corone
  • coronei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coronă
coronă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

corona

  • 1. Tip de descărcare electrică de forma unei aureole (coroane), care apare în jurul părților mai ascuțite ale conductoarelor aflate la înaltă tensiune.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Formațiune anatomică cu aspect de coroană sau ale cărei elemente diverg ca niște raze.
    surse: MDN '00

etimologie: