10 definiții pentru corolă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corólă sf [At: NEGRUZZI, S. I, 102 / Pl: ~le / E: fr corolle, lat corolla „coroniță”] (Bot) Înveliș interior al florii, format din ansamblul petalelor, de obicei, frumos colorate.

CORÓLĂ, corole, s. f. Totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei flori, constituind învelișul floral intern la majoritatea angiospermelor. – Din fr. corolle.

CORÓLĂ, corole, s. f. Totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei flori, constituind învelișul floral intern la majoritatea angiospermelor. – Din fr. corolle.

CORÓLĂ, corole, s. f. Totalitatea petalelor unei flori, care alcătuiesc învelișul floral intern. Iar din corole albe și fragile Se-nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8. Corola cu cinci petale distinse înserate în vîrful potirului. NEGRUZZI, S. I 102. ◊ Fig. Iar cerul, pe corola lui fluidă, Desfășură bizare constelații. CAZIMIR, L. U. 42. Maro a rîs pentru întîia și ultima oară în fața Salomiei, ca un mîrîit, cu capul dat pe spate și dinții strălucitori în corola gurii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 6.

CORÓLĂ s.f. Înveliș interior al florii, format din ansamblul petalelor. [< fr. corolle, cf. lat. corolla – coroniță]

CORÓLĂ s. f. totalitatea petalelor unei flori. (< fr. corolle, lat. corolla)

CORÓLĂ ~e f. Totalitate a petalelor unei flori. /<fr. corolle

corolă f. Bot. partea floarei care înfășură staminele și pistilul.

*corólă f., pl. e (lat. corolla, dim. d. corona, coronă). Bot. Partea cea maĭ frumoasă a floriĭ, formată din petale. Anat. Partea care se vede din dinte, în opoz. cu rădăcina.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corólă s. f., g.-d. art. corólei; pl. coróle

corólă s. f., g.-d. art. corólei; pl. coróle

Intrare: corolă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coro
  • corola
plural
  • corole
  • corolele
genitiv-dativ singular
  • corole
  • corolei
plural
  • corole
  • corolelor
vocativ singular
plural

corolă

  • 1. Totalitatea petalelor, de obicei frumos colorate, ale unei flori, constituind învelișul floral intern la majoritatea angiospermelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 4 exemple
    exemple
    • Iar din corole albe și fragile Se-nalță somptuosul miros de zambile. CAZIMIR, L. U. 8.
      surse: DLRLC
    • Corola cu cinci petale distinse înserate în vîrful potirului. NEGRUZZI, S. I 102.
      surse: DLRLC
    • figurat Iar cerul, pe corola lui fluidă, Desfășură bizare constelații. CAZIMIR, L. U. 42.
      surse: DLRLC
    • figurat Maro a rîs, pentru întîia și ultima oară în fața Salomiei, ca un mîrîit, cu capul dat pe spate și dinții strălucitori în corola gurii. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 6.
      surse: DLRLC

etimologie: