8 definiții pentru coroietic

COROIÉTIC, -Ă, coroietici, -ce, adj. (Reg.) Coroiat. – Coroiat + suf. -ic.

COROIÉTIC, -Ă, coroietici, -ce, adj. (Reg.) Coroiat. – Coroiat + suf. -ic.

COROIÉTIC, -Ă, coroietici, -e, adj. (Mold.) Coroiat. Un nas subțire, puțin coroietic. VLAHUȚĂ, O. A. III 46. Fruntea... galbenă ca ceara, sfîrșită cu o pereche de sprîncene, tufoasă ca secara de la Sfînta Elena, se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28.

coroiétic (reg.) adj. m., pl. coroiétici; f. coroiétică, pl. coroiétice

coroiétic adj. m., pl. coroiétici; f. sg. coroiétică, pl. coroiétice

COROIÉTIC adj. v. acvilin, adus, cocârjat, coroiat, curbat, încovoiat.

coroĭat, -ă adj. Est. Ca cĭocu coroĭuluĭ, achilin: nas coroĭat. – Și coroĭátic. – Pop. -ĭet, -ĭetic. V. cîrjoĭez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coroiétic adj. v. ACVILIN. ADUS. COCÎRJAT. COROIAT. CURBAT. ÎNCOVOIAT.

Intrare: coroietic
coroietic adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroietic coroieticul coroietică coroietica
plural coroietici coroieticii coroietice coroieticele
genitiv-dativ singular coroietic coroieticului coroietice coroieticei
plural coroietici coroieticilor coroietice coroieticelor
vocativ singular
plural