10 definiții pentru coroietic

coroiétic, ~ă a [At: HERZ.-GHER., M. IV, 240 / Pl: ~ici, ~ice / E: coroia + -tic] 1-2 Coroiat2 (1-2).

COROIÉTIC, -Ă, coroietici, -ce, adj. (Reg.) Coroiat. – Coroiat + suf. -ic.

COROIÉTIC, -Ă, coroietici, -ce, adj. (Reg.) Coroiat. – Coroiat + suf. -ic.

COROIÉTIC, -Ă, coroietici, -e, adj. (Mold.) Coroiat. Un nas subțire, puțin coroietic. VLAHUȚĂ, O. A. III 46. Fruntea... galbenă ca ceara, sfîrșită cu o pereche de sprîncene, tufoasă ca secara de la Sfînta Elena, se lega cu un nas coroietic. RUSSO, S. 28.

coroiétic (reg.) adj. m., pl. coroiétici; f. coroiétică, pl. coroiétice

coroiétic adj. m., pl. coroiétici; f. sg. coroiétică, pl. coroiétice

COROIÉTIC adj. v. acvilin, adus, cocârjat, coroiat, curbat, încovoiat.

coroiát1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: coroia] 1-2 Coroiere (1-2).

coroĭat, -ă adj. Est. Ca cĭocu coroĭuluĭ, achilin: nas coroĭat. – Și coroĭátic. – Pop. -ĭet, -ĭetic. V. cîrjoĭez.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

coroietic adj. v. ACVILIN. ADUS. COCÎRJAT. COROIAT. CURBAT. ÎNCOVOIAT.

Intrare: coroietic
coroietic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coroietic coroieticul coroietică coroietica
plural coroietici coroieticii coroietice coroieticele
genitiv-dativ singular coroietic coroieticului coroietice coroieticei
plural coroietici coroieticilor coroietice coroieticelor
vocativ singular
plural