opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corobete sm [At: H XVII 5 / V: ~eț / Pl: ~eți / E: coroabă + -eț] (Ent; reg) 1 Vierme. 2 Vierme alb, lung de 2-3 cm. 3 Vierme de sub scoarța copacilor. 4 Coropișniță (Gryllotalpa vulgaris).

COROBEAȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

COROBEAȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

corobeață sf [At: CONV. LIT. XX, 1008, ap. CDDE / Pl: ~ețe / E: coroabă + -eață] 1-3 (Bot; reg) Coroabă (1-3) (Prunella vulgaris). 4 (Bot; reg) Măr pădureț (Maius sylvestris). 5 (Bot; reg) Păr pădureț (Pynus pynaster). 6-7 (Reg) Fructe (mici). 8 (Reg) Prune uscate. 9 (Reg) Fructe uscate.

corobeț sm vz corobete

corobleț sm vz coroblete

corobeață f. Tr. măr pădureț. [V. coroabă].

corobeáță f., pl. ețe (cp. cu scoroambă și coricov). Trans. Un fruct (porumbă, orĭ măr pădureț?): nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragĭ, jir, ghinde, corobețe și rădăcinĭ (Ret. 5, 18).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corobeață (reg.) s. f., g.-d. art. corobeței; pl. corobețe

corobeață (reg.) s. f., g.-d. art. corobeței; pl. corobețe

corobeață s. f., g.-d. art. corobeței; pl. corobețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COROBEAȚĂ s. v. porumbă, porumbea, scoroambă.

corobeață s. v. PORUMBĂ. PORUMBEA. SCOROAMBĂ.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corobete, corobeți, s.m. (reg.) 1. vierme (alb). 2. coropișniță.

Intrare: corobete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corobete
  • corobetele
plural
  • corobeți
  • corobeții
genitiv-dativ singular
  • corobete
  • corobetelui
plural
  • corobeți
  • corobeților
vocativ singular —
plural —
corobeț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
corobleț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: corobeață
corobeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corobeață
  • corobeața
plural
  • corobețe
  • corobețele
genitiv-dativ singular
  • corobețe
  • corobeței
plural
  • corobețe
  • corobețelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corobeață, corobețesubstantiv feminin

  • 1. regional Măr pădureț. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.