2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corobéte sm [At: H XVII 5 / V: ~éț / Pl: ~eți / E: coroabă + -eț] (Ent; reg) 1 Vierme. 2 Vierme alb, lung de 2-3 cm. 3 Vierme de sub scoarța copacilor. 4 Coropișniță (Gryllotalpa vulgaris).

corobeáță sf [At: CONV. LIT. XX, 1008, ap. CDDE / Pl: ~ețe / E: coroabă + -eață] 1-3 (Bot; reg) Coroabă (1-3) (Prunella vulgaris). 4 (Bot; reg) Măr pădureț (Maius sylvestris). 5 (Bot; reg) Păr pădureț (Pynus pynaster). 6-7 (Reg) Fructe (mici). 8 (Reg) Prune uscate. 9 (Reg) Fructe uscate.

COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

corobeață f. Tr. măr pădureț. [V. coroabă].

corobeáță f., pl. ețe (cp. cu scoroambă și coricov). Trans. Un fruct (porumbă, orĭ măr pădureț?): nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragĭ, jir, ghinde, corobețe și rădăcinĭ (Ret. 5, 18).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corobeáță (reg.) s. f., g.-d. art. corobéței; pl. corobéțe

corobeáță s. f., g.-d. art. corobéței; pl. corobéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COROBEÁȚĂ s. v. porumbă, porumbea, scoroambă.

corobeață s. v. PORUMBĂ. PORUMBEA. SCOROAMBĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

corobéte, corobéți, s.m. (reg.) 1. vierme (alb). 2. coropișniță.

Intrare: corobete
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corobete
  • corobetele
plural
  • corobeți
  • corobeții
genitiv-dativ singular
  • corobete
  • corobetelui
plural
  • corobeți
  • corobeților
vocativ singular
plural
Intrare: corobeață
corobeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corobeață
  • corobeața
plural
  • corobețe
  • corobețele
genitiv-dativ singular
  • corobețe
  • corobeței
plural
  • corobețe
  • corobețelor
vocativ singular
plural

corobeață

  • 1. regional Măr pădureț.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie: