opțiuni
  • info

9 definiții pentru corobeață

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COROBEAȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

COROBEAȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

corobeață sf [At: CONV. LIT. XX, 1008, ap. CDDE / Pl: ~ețe / E: coroabă + -eață] 1-3 (Bot; reg) Coroabă (1-3) (Prunella vulgaris). 4 (Bot; reg) Măr pădureț (Maius sylvestris). 5 (Bot; reg) Păr pădureț (Pynus pynaster). 6-7 (Reg) Fructe (mici). 8 (Reg) Prune uscate. 9 (Reg) Fructe uscate.

corobeață f. Tr. măr pădureț. [V. coroabă].

corobeáță f., pl. ețe (cp. cu scoroambă și coricov). Trans. Un fruct (porumbă, orĭ măr pădureț?): nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragĭ, jir, ghinde, corobețe și rădăcinĭ (Ret. 5, 18).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

corobeață (reg.) s. f., g.-d. art. corobeței; pl. corobețe

corobeață (reg.) s. f., g.-d. art. corobeței; pl. corobețe

corobeață s. f., g.-d. art. corobeței; pl. corobețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COROBEAȚĂ s. v. porumbă, porumbea, scoroambă.

corobeață s. v. PORUMBĂ. PORUMBEA. SCOROAMBĂ.

Intrare: corobeață
corobeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corobeață
  • corobeața
plural
  • corobețe
  • corobețele
genitiv-dativ singular
  • corobețe
  • corobeței
plural
  • corobețe
  • corobețelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

corobeață, corobețesubstantiv feminin

  • 1. regional Măr pădureț. DEX '98 DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.