9 definiții pentru corobeață

corobeáță sf [At: CONV. LIT. XX, 1008, ap. CDDE / Pl: ~ețe / E: coroabă + -eață] 1-3 (Bot; reg) Coroabă (1-3) (Prunella vulgaris). 4 (Bot; reg) Măr pădureț (Maius sylvestris). 5 (Bot; reg) Păr pădureț (Pynus pynaster). 6-7 (Reg) Fructe (mici). 8 (Reg) Prune uscate. 9 (Reg) Fructe uscate.

COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

corobeáță (reg.) s. f., g.-d. art. corobéței; pl. corobéțe

corobeáță s. f., g.-d. art. corobéței; pl. corobéțe

COROBEÁȚĂ s. v. porumbă, porumbea, scoroambă.

corobeață f. Tr. măr pădureț. [V. coroabă].

corobeáță f., pl. ețe (cp. cu scoroambă și coricov). Trans. Un fruct (porumbă, orĭ măr pădureț?): nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragĭ, jir, ghinde, corobețe și rădăcinĭ (Ret. 5, 18).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

corobeață s. v. PORUMBĂ. PORUMBEA. SCOROAMBĂ.

Intrare: corobeață
corobeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corobeață corobeața
plural corobețe corobețele
genitiv-dativ singular corobețe corobeței
plural corobețe corobețelor
vocativ singular
plural