8 definiții pentru corobeață

COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

COROBEÁȚĂ, corobețe, s. f. (Reg.) Măr pădureț. – Et. nec.

corobeáță (reg.) s. f., g.-d. art. corobéței; pl. corobéțe

corobeáță s. f., g.-d. art. corobéței; pl. corobéțe

COROBEÁȚĂ s. v. porumbă, porumbea, scoroambă.

corobeață f. Tr. măr pădureț. [V. coroabă].

corobeáță f., pl. ețe (cp. cu scoroambă și coricov). Trans. Un fruct (porumbă, orĭ măr pădureț?): nutrindu-se cu zmeură, mure, alune, fragĭ, jir, ghinde, corobețe și rădăcinĭ (Ret. 5, 18).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

corobeáță s. v. PORUMBĂ. PORUMBEA. SCOROAMBĂ.

Intrare: corobeață
corobeață substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corobeață corobeața
plural corobețe corobețele
genitiv-dativ singular corobețe corobeței
plural corobețe corobețelor
vocativ singular
plural