CORO-, -CORIE elem. „regiune, spațiu”; „răspândire, diseminare”. (< fr. choro-, -chorie, cf. gr. khoros)

-CORIE² elem. coro-.

CORO-₁ (CHORO) „loc, regiune, ținut; răspîndire, diseminare”. ◊ gr. khoros „loc, regiune, țară” > fr. choro-, engl. id., germ. id. > rom. coro- și choro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere generală a unei țări; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul răspîndirii geografice și topografice a organismelor. 2. Metodă de cercetare care studiază răspîndirea elementelor unei culturi istorice, într-o anumită zonă geografică; ~tip (v. -tip), s. n., tip de distribuție geografică limitată.

CORO-₂ „pieliță, membrană”. ◊ gr. khorion „membrană, pieliță” > fr. choro-, engl. id., it. coro- > rom. coro-. □ ~idă (v. -id), s. f., membrană vasculară și pigmentată a globului ocular, situată între sclerotică și retină; ~ideremie (v. -id, v. -eremie), s. f., absență congenitală a coroidei.

CORO-₃ „copilă, fetiță”. ◊ gr. kore „fată” > fr. coro-, it. id., engl. id. > rom. coro-. □ ~plast (v. -plast), s. m., creator de figurine din argilă, asemănătoare cu cele de Tanagra (Grecia).

CORO-₄ „dans, mișcări ritmice”. ◊ gr. khoros „cor, muzică de dans” > fr. choro-, germ. id. > rom. coro-. □ ~manie (v. -manie), s. f., impuls patologic pentru dans sau mișcări ritmice.

-CHORIE, v. -CORIE₂.

CHORO-, v. CORO-₁.

-CORIE₂ (-CHORIE) „răspîndire, împrăștiere, diseminare”. ◊ gr. khoreo, ein „a se răspîndi” > fr. -chorie, germ. id., engl. -chory > rom. -corie și -chorie.

CORO, oraș în NV Venezuelei, centru ad-tiv al statului Falcón; 131,2 mii loc. (1989). Nod de comunicații. Piață agricolă. Ind. alim. Expl. de petrol. Întemeiat în 1527.