CORO-, -CORIE elem. „regiune, spațiu”; „răspândire, diseminare”. (< fr. choro-, -chorie, cf. gr. khoros)

-CORIE² elem. coro-.

CORO-₁ (CHORO) „loc, regiune, ținut; răspîndire, diseminare”. ◊ gr. khoros „loc, regiune, țară” > fr. choro-, engl. id., germ. id. > rom. coro- și choro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere generală a unei țări; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul răspîndirii geografice și topografice a organismelor. 2. Metodă de cercetare care studiază răspîndirea elementelor unei culturi istorice, într-o anumită zonă geografică; ~tip (v. -tip), s. n., tip de distribuție geografică limitată.

-CHORIE, v. -CORIE₂.

CHORO-, v. CORO-₁.

-CORIE₂ (-CHORIE) „răspîndire, împrăștiere, diseminare”. ◊ gr. khoreo, ein „a se răspîndi” > fr. -chorie, germ. id., engl. -chory > rom. -corie și -chorie.