2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornorat2, ~ă [At: POLIZU / V: ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: cornora] (Înv) 1 a Încornorat. 2 sm Diavol. 3-4 smf, a (Pex) (Om) rău. 5-6 smf, a (Pex) (Om) necioplit. 7 a Ascuțit. 8 a Cu patru colțuri. 9 a (Fig) Exagerat. 10 a (Fig) Fantastic. 11 a (D. minciuni) Mare.

cornorát1 sn [At: DA ms / V: ~nur~ / Pl: ~uri / E: cornora] (Îvr) Încornorare.

CORNORÁT, -Ă adj. v. încornorat.

CORNORÁT, -Ă adj. v. încornorat.

cornorat a. 1. cu coarne; 2. fig. fantastic: crezi fabula asta cornorată despre țigani? NEGR. ║ m. Cornea: meșter e cel cornorat AL.

cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. Dracu, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut.

ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. – În + corn + suf. -at.

ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. – În + corn + suf. -at.

încornorat, ~ă [At: LB / V: (înv) ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + corn + -at] 1 a Care are coarne1 Si: cornut. 2 a (Pop; fig; d. vorbe) Neconform cu realitatea Si: exagerat, înflorit, umflat. 3 a (Pop; îe) A o face prea ~ă A spune ceva de necrezut. 4 a (Pop; îe) A spune una ~ă A exagera. 5 a (Pop; îs) Minciună ~ă Minciună mare. 6 a (Fam; d. soți) Care este înșelat. 7 sma (Pop) Drac. 8 a (Înv) Colțuros.

ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. 1. Care are coarne, cu coarne. Vită naltă, Naltă-ncornorată. TEODORESCU, P. P. 259. ♦ (Despre soți) Înșelat. Aici e o parte din suferința celui încornorat și mințit mereu. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ♦ (Substantivat, m., în forma articulată) Dracul. 2. Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, înflorit, fără bază reală. Minciună încornorată.Unul, iscoditor trist de termeni încornorați... Se plînge că nu-nțeleg acei care îl ascult. ALEXANDRESCU, M. 240. – Variantă: cornorát, -ă (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 347) adj.

ÎNCORNORÁT2 ~ți m. mai ales art. Duh al răului. /v. a încornora

ÎNCORNORÁT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCORNORA. 2) (despre animale) Care are coarne; cornut. 3) (despre soți) Care este înșelat în căsnicie. /v. a încornora


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNCORNORÁT adj., s. v. înșelat, trădat.

ÎNCORNORÁTUL s. art. v. drac.

încornorat adj., s. v. ÎNȘELAT. TRĂDAT.

ÎNCORNORATUL s. art. aghiuță, demon, diavol, drac, naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nlchipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefîrtatul (art.), nevoia (art.), pîrdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

încornorat, -ă, încornorați, -te adj. (d. soți) înșelat

Intrare: cornorat
cornorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornorat
  • cornoratul
  • cornoratu‑
  • cornora
  • cornorata
plural
  • cornorați
  • cornorații
  • cornorate
  • cornoratele
genitiv-dativ singular
  • cornorat
  • cornoratului
  • cornorate
  • cornoratei
plural
  • cornorați
  • cornoraților
  • cornorate
  • cornoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: încornorat
încornorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încornorat
  • ‑ncornorat
  • încornoratul
  • încornoratu‑
  • ‑ncornoratul
  • ‑ncornoratu‑
  • încornora
  • ‑ncornora
  • încornorata
  • ‑ncornorata
plural
  • încornorați
  • ‑ncornorați
  • încornorații
  • ‑ncornorații
  • încornorate
  • ‑ncornorate
  • încornoratele
  • ‑ncornoratele
genitiv-dativ singular
  • încornorat
  • ‑ncornorat
  • încornoratului
  • ‑ncornoratului
  • încornorate
  • ‑ncornorate
  • încornoratei
  • ‑ncornoratei
plural
  • încornorați
  • ‑ncornorați
  • încornoraților
  • ‑ncornoraților
  • încornorate
  • ‑ncornorate
  • încornoratelor
  • ‑ncornoratelor
vocativ singular
plural
cornorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornorat
  • cornoratul
  • cornoratu‑
  • cornora
  • cornorata
plural
  • cornorați
  • cornorații
  • cornorate
  • cornoratele
genitiv-dativ singular
  • cornorat
  • cornoratului
  • cornorate
  • cornoratei
plural
  • cornorați
  • cornoraților
  • cornorate
  • cornoratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încornorat cornorat

  • 1. Care are coarne, cu coarne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vită naltă, Naltă-ncornorată. TEODORESCU, P. P. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + corn + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09