5 definiții pentru cornorat

CORNORÁT, -Ă adj. v. încornorat.

CORNORÁT, -Ă adj. v. încornorat.

cornorat a. 1. cu coarne; 2. fig. fantastic: crezi fabula asta cornorată despre țigani? NEGR. ║ m. Cornea: meșter e cel cornorat AL.

cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. Dracu, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut.

ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. 1. Care are coarne, cu coarne. Vită naltă, Naltă-ncornorată. TEODORESCU, P. P. 259. ♦ (Despre soți) Înșelat. Aici e o parte din suferința celui încornorat și mințit mereu. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ♦ (Substantivat, m., în forma articulată) Dracul. 2. Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, înflorit, fără bază reală. Minciună încornorată.Unul, iscoditor trist de termeni încornorați... Se plînge că nu-nțeleg acei care îl ascult. ALEXANDRESCU, M. 240. – Variantă: cornorát, -ă (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 347) adj.

Intrare: cornorat
cornorat adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornorat cornoratul cornora cornorata
plural cornorați cornorații cornorate cornoratele
genitiv-dativ singular cornorat cornoratului cornorate cornoratei
plural cornorați cornoraților cornorate cornoratelor
vocativ singular
plural