2 intrări

17 definiții

cornorát1 sn [At: DA ms / V: ~nur~ / Pl: ~uri / E: cornora] (Îvr) Încornorare.

cornorát2, ~ă [At: POLIZU / V: ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: cornora] (Înv) 1 a Încornorat. 2 sm Diavol. 3-4 smf, a (Pex) (Om) rău. 5-6 smf, a (Pex) (Om) necioplit. 7 a Ascuțit. 8 a Cu patru colțuri. 9 a (Fig) Exagerat. 10 a (Fig) Fantastic. 11 a (D. minciuni) Mare.

CORNORÁT, -Ă adj. v. încornorat.

CORNORÁT, -Ă adj. v. încornorat.

cornorat a. 1. cu coarne; 2. fig. fantastic: crezi fabula asta cornorată despre țigani? NEGR. ║ m. Cornea: meșter e cel cornorat AL.

cornorát și înc-, -ă adj. Cu coarne. Fig. Rar. Fudul. S. m. Dracu, diavolu. O mincĭună încornorată, o mincĭună cu coarne, gogonată. V. cornut.

încornorat, ~ă [At: LB / V: (înv) ~nur~ / Pl: ~ați, ~e / E: în- + corn + -at] 1 a Care are coarne1 Și: cornut. 2 a (Pop; fig; d. vorbe) Neconform cu realitatea Și: exagerat, înflorit, umflat. 3 a (Pop; îe) A o face prea ~ă A spune ceva de necrezut. 4 a (Pop; îe) A spune una ~ă A exagera. 5 a (Pop; îs) Minciună ~ă Minciună mare. 6 a (Fam; d. soți) Care este înșelat. 7 sma (Pop) Drac. 8 a (Înv) Colțuros.

ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. – În + corn + suf. -at.

ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. Care are coarne, cu coarne. ♦ Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, neconform cu realitatea; umflat, înflorit. ♦ Fig. (Fam.; despre soți) Înșelat. ♦ (Substantivat, m.; art.) Dracul. – În + corn + suf. -at.

ÎNCORNORÁT, -Ă, încornorați, -te, adj. 1. Care are coarne, cu coarne. Vită naltă, Naltă-ncornorată. TEODORESCU, P. P. 259. ♦ (Despre soți) Înșelat. Aici e o parte din suferința celui încornorat și mințit mereu. CAMIL PETRESCU, T. II 291. ♦ (Substantivat, m., în forma articulată) Dracul. 2. Fig. (Despre fapte sau vorbe) Exagerat, înflorit, fără bază reală. Minciună încornorată.Unul, iscoditor trist de termeni încornorați... Se plînge că nu-nțeleg acei care îl ascult. ALEXANDRESCU, M. 240. – Variantă: cornorát, -ă (CREANGĂ, P. 48, NEGRUZZI, S. I 347) adj.

ÎNCORNORÁT adj., s. v. înșelat, trădat.

ÎNCORNORÁTUL s. art. v. drac.

ÎNCORNORÁT2 ~ți m. mai ales art. Duh al răului. /v. a încornora

ÎNCORNORÁT1 ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNCORNORA. 2) (despre animale) Care are coarne; cornut. 3) (despre soți) Care este înșelat în căsnicie. /v. a încornora


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

încornorat adj., s. v. ÎNȘELAT. TRĂDAT.

ÎNCORNORATUL s. art. aghiuță, demon, diavol, drac, naiba (art.), necuratul (art.), satană, tartor, (livr.) belzebut, (rar) scaraoțchi, (pop. și fam.) michiduță, nlchipercea (art.), pîrlea (art.), sarsailă, (pop.) faraon, idol, împelițatul (art.), mititelul (art.), nefîrtatul (art.), nevoia (art.), pîrdalnicul (art.), procletul (art.), pustiul (art.), vicleanul (art.), cel-de-pe-comoară, cel-din-baltă, ducă-se-pe-pustii, ucigă-l-crucea, ucigă-l-toaca, (înv. și reg.) mamon, săcretul (art.), sotea (art.), (reg.) hîdache, năpustul (art.), spurc, spurcat, șeitan, șotcă, ucigan, (Transilv., Ban. și Maram.) bedă, (Mold. și Bucov.) benga (art.), (prin Bucov.) carcandilă, (Transilv. și Mold.) mutul (art.), (prin Mold. și Bucov.) pocnetul (art.), (prin Olt.) sarsan, (prin Mold.) scaloi, (prin Bucov.) șlactrafu (art.), (înv.) împiedicătorul (art.), nepriitorul (art.), (eufemistic) păcatul (art.).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

încornorat, -ă, încornorați, -te adj. (d. soți) înșelat

Intrare: cornorat
cornorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornorat cornoratul cornora cornorata
plural cornorați cornorații cornorate cornoratele
genitiv-dativ singular cornorat cornoratului cornorate cornoratei
plural cornorați cornoraților cornorate cornoratelor
vocativ singular
plural
Intrare: încornorat
încornorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular încornorat încornoratul încornora încornorata
plural încornorați încornorații încornorate încornoratele
genitiv-dativ singular încornorat încornoratului încornorate încornoratei
plural încornorați încornoraților încornorate încornoratelor
vocativ singular
plural
cornorat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornorat cornoratul cornora cornorata
plural cornorați cornorații cornorate cornoratele
genitiv-dativ singular cornorat cornoratului cornorate cornoratei
plural cornorați cornoraților cornorate cornoratelor
vocativ singular
plural

încornorat cornorat

  • 1. Care are coarne, cu coarne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Vită naltă, Naltă-ncornorată. TEODORESCU, P. P. 259.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + corn + sufix -at.
    surse: DEX '98 DEX '09