7 definiții pentru corniză

CORNÍZĂ, cornize, s. f. Vergea de lemn sau de metal de care se atârnă draperiile sau perdelele. – Cf. it. cornice.

CORNÍZĂ, cornize, s. f. Vergea de lemn sau de metal de care se atârnă draperiile sau perdelele. – Cf. it. cornice.

corníză s. f., g.-d. art. cornízei; pl. corníze

corníză s. f., g.-d. art. cornízei; pl. corníze

CORNÍZĂ s.f. Vergea de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele sau draperiile. [Cf. it. cornice].

CORNÍZĂ s. f. vergea de lemn sau de metal de care se atârnă perdelele sau draperiile. (după it. cornice)

corníz n., pl. e, și corniză f., pl. e (turc. korniza, d. ngr. kornitsa, care vine d. it. cornice; bg. korniza, rus. karniz, ung. kornis, germ. karnies. V. cornișă). Est. Bucată de lemn care seamănă a cornișă și de care se atîrnă perdelele. (Sînt și cornize metalice de forma unor vergĭ). – În vest galerie.

Intrare: corniză
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corni corniza
plural cornize cornizele
genitiv-dativ singular cornize cornizei
plural cornize cornizelor
vocativ singular
plural