9 definiții pentru cornier cornieră

CORNIÉR, corniere, s. n. Bară laminată de oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei „L”. [Pr.: -ni-er.Var.: corniéră s. f.] – Din fr. cornière.

corniér1 (fier ~) (-ni-er) adj. m.

corniér2 (-ni-er) s. n., pl. corniére

CORNIÉRĂ, corniere, s. f. Bară laminată din oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei L. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. cornière.

corniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. corniérei; pl. corniére

CORNIÉRĂ s.f. Bară metalică profilată, care are în secțiune două aripi în formă de unghi drept. [Pron. -ni-e-. / < fr. cornière].

CORNIÉRĂ s. f. bară metalică laminată cu secțiune în forma literei L. (< fr. cornière)

CORNIÉRĂ ~e f. constr. Bară de metal cu profilul lateral în formă de unghi drept. ~ cu aripi egale. [Sil. -ni-e-] /<fr. corniere

Intrare: cornier
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornier cornierul
plural corniere cornierele
genitiv-dativ singular cornier cornierului
plural corniere cornierelor
vocativ singular
plural
cornieră substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornie corniera
plural corniere cornierele
genitiv-dativ singular corniere cornierei
plural corniere cornierelor
vocativ singular
plural

cornier cornieră

  • 1. Bară laminată de oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei „L”.
    surse: DEX '09 DN 2 exemple
    exemple
    • Cornieră cu aripi egale.
      surse: NODEX
    • (și) adjectival Fier cornier.
      surse: DOOM 2

etimologie: