11 definiții pentru cornier cornieră

corniér sn [At: DN3 / V: sf / P: ~ni-er / Pl: ~e / E: fr cornière] Bară laminată (de oțel), cu profilul secțiunii transversale un pătrat gol tăiat pe diagonală.

CORNIÉR, corniere, s. n. Bară laminată de oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei „L”. [Pr.: -ni-er.Var.: corniéră s. f.] – Din fr. cornière.

corniér1 (fier ~) (-ni-er) adj. m.

corniér2 (-ni-er) s. n., pl. corniére

corniéră sf vz cornier

CORNIÉRĂ, corniere, s. f. Bară laminată din oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei L. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. cornière.

corniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. corniérei; pl. corniére

CORNIÉRĂ s.f. Bară metalică profilată, care are în secțiune două aripi în formă de unghi drept. [Pron. -ni-e-. / < fr. cornière].

CORNIÉRĂ s. f. bară metalică laminată cu secțiune în forma literei L. (< fr. cornière)

CORNIÉRĂ ~e f. constr. Bară de metal cu profilul lateral în formă de unghi drept. ~ cu aripi egale. [Sil. -ni-e-] /<fr. corniere

Intrare: cornier
  • silabație: cor-ni-er
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornier
  • cornierul
  • cornieru‑
plural
  • corniere
  • cornierele
genitiv-dativ singular
  • cornier
  • cornierului
plural
  • corniere
  • cornierelor
vocativ singular
plural
cornieră substantiv feminin
  • silabație: cor-ni-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornie
  • corniera
plural
  • corniere
  • cornierele
genitiv-dativ singular
  • corniere
  • cornierei
plural
  • corniere
  • cornierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornier cornieră

etimologie: