11 definiții pentru cornier cornieră


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNIÉR, corniere, s. n. Bară laminată de oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei „L”. [Pr.: -ni-er.Var.: corniéră s. f.] – Din fr. cornière.

corniér sn [At: DN3 / V: sf / P: ~ni-er / Pl: ~e / E: fr cornière] Bară laminată (de oțel), cu profilul secțiunii transversale un pătrat gol tăiat pe diagonală.

corniéră sf vz cornier

CORNIÉRĂ, corniere, s. f. Bară laminată din oțel, având profilul secțiunii transversale în forma literei L. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. cornière.

CORNIÉRĂ s.f. Bară metalică profilată, care are în secțiune două aripi în formă de unghi drept. [Pron. -ni-e-. / < fr. cornière].

CORNIÉRĂ s. f. bară metalică laminată cu secțiune în forma literei L. (< fr. cornière)

CORNIÉRĂ ~e f. constr. Bară de metal cu profilul lateral în formă de unghi drept. ~ cu aripi egale. [Sil. -ni-e-] /<fr. corniere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corniér2 (-ni-er) s. n., pl. corniére

corniér1 (fier ~) (-ni-er) adj. m.

corniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. corniérei; pl. corniére

Intrare: cornier
  • silabație: cor-ni-er
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornier
  • cornierul
  • cornieru‑
plural
  • corniere
  • cornierele
genitiv-dativ singular
  • cornier
  • cornierului
plural
  • corniere
  • cornierelor
vocativ singular
plural
cornieră substantiv feminin
  • silabație: cor-ni-e-ră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornie
  • corniera
plural
  • corniere
  • cornierele
genitiv-dativ singular
  • corniere
  • cornierei
plural
  • corniere
  • cornierelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornier cornieră

etimologie: