6 definiții pentru cornicul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornícul sn [At: DN3 / Pl: ~e / E: lat corniculum] (Ant) Semn onorific așezat pe casca unor soldați sau ofițeri romani.

CORNÍCUL, cornicule, s. n. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. – Din lat. corniculum.

CORNÍCUL, cornicule, s. n. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. – Din lat. corniculum.

CORNÍCUL s.n. Semn onorific care se așeza pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. [< lat. corniculum].

CORNÍCUL s. n. semn onorific care se așeza pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. (< lat. corniculum)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornícul s. n., pl. cornícule

cornícul s. n., pl. cornícule

Intrare: cornicul
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornicul
  • corniculul
  • corniculu‑
plural
  • cornicule
  • corniculele
genitiv-dativ singular
  • cornicul
  • corniculului
plural
  • cornicule
  • corniculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornicul

  • 1. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: