6 definiții pentru cornicul

CORNÍCUL, cornicule, s. n. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. – Din lat. corniculum.

CORNÍCUL, cornicule, s. n. Semn de onoare care se punea pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. – Din lat. corniculum.

cornícul s. n., pl. cornícule

cornícul s. n., pl. cornícule

CORNÍCUL s.n. Semn onorific care se așeza pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. [< lat. corniculum].

CORNÍCUL s. n. semn onorific care se așeza pe casca anumitor soldați sau ofițeri romani. (< lat. corniculum)

Intrare: cornicul
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cornicul corniculul
plural cornicule corniculele
genitiv-dativ singular cornicul corniculului
plural cornicule corniculelor
vocativ singular
plural