corneană sf [At: DN³ / P: ~e-ană / Pl: ~eene / E: fr cornéenne] (Glg) Rocă metamorfică, dură și compactă, bogată în cuarț.

CORNEANĂ, corneene, s. f. Rocă metamorfică, de obicei compactă, cenușie, masivă, formată prin recristalizarea materialului care conține silice la contactul cu corpuri eruptive fierbinți. [Pr.: -ne-a-] – Din fr. cornéenne.

CORNEANĂ s.f. (Geol.) Rocă metamorfică, dură și compactă, bogată în cuarț. [Pron. -ne-a-. / < fr. cornéenne].

CORNEANĂ s. f. rocă metamorfică dură și compactă, bogată în cuarț, piatră semiprețioasă. (< fr. cornéenne, lat. cornalina)

cornean, ~ă a [At: DN³ / P: ~e-an / Pl: ~eeni, ~eene / E: fr cornéen] (Atm) 1 De cornee. 2 Care aparține corneei. 3 Referitor la cornee. 4 Caracteristic corneei.

CORNEAN, -Ă adj. Referitor la cornee, al corneei. [Pron. -ne-an. / cf. fr. cornéen].

CORNEAN, -Ă adj. al corneei. (< fr. cornéen)

corneană (rocă) s. f. (sil. -ne-a-), g.-d. art. corneenei (sil. -ne-e-); pl. corneene

corneeană (rocă) (desp. -ne-ea-) s. f., g.-d. art. corneenei (desp. -ne-e-); pl. corneene

corneeană (rocă) (-ne-ea-) s. f., g.-d. art. corneenei (-ne-e-); pl. corneene

CORNEÁNĂ (< fr.) s. f. Rocă metamorfică formată la exteriorul aureolei de contact, caracterizată prin minerale deshidratate, compacte și dure, cu spărtură așchioasă. Se deosebesc c. de contact termic și c. de contact metasomatic.

corneán, -ă, corneni, -e, s.m.f., adj. 1. Persoană originară din localitatea Corni. 2. (Locuitor) din Corni. ■ (onom.) Cornean(u), nume de familie în jud. Maram. – Din n. top. Corni + suf. -ean.

cornean, -ă, corneni, -e, s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Corni. 2. (Locuitor) din Corni. ♦ (onom.) Cornean, Corneanu, nume de familie (25 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Corni + suf. -ean.