5 definiții pentru cornățar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cornățár sm [At: MARIAN, INS. 455 / Pl: ~i / E: cornat + -ar] (Ent) Insecta mică de apă Naucornis cimicoides, cu corpul scurt și lătăreț și cu picioarele dinainte în formă de cornițe.

CORNĂȚÁR, cornățari, s. m. Insectă mică de apă, cu corpul scurt și lătăreț și cu picioarele dinainte în formă de cornițe (Naucoris cimicoides).Cornat + suf. -ar.

CORNĂȚÁR, cornățari, s. m. Insectă mică de apă, cu corpul scurt și lătăreț și cu picioarele dinainte în formă de cornițe (Naucoris cimicoides).Cornat + suf. -ar.

CORNĂȚÁR ~i m. Insectă mică de baltă, cu picioare dinainte în formă de cornițe. /cornut + suf. ~ar


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornățár s. m., pl. cornățári

cornățár s. m., pl. cornățári

Intrare: cornățar
cornățar substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornățar
  • cornățarul
  • cornățaru‑
plural
  • cornățari
  • cornățarii
genitiv-dativ singular
  • cornățar
  • cornățarului
plural
  • cornățari
  • cornățarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornățar

  • 1. Insectă mică de apă, cu corpul scurt și lătăreț și cu picioarele dinainte în formă de cornițe (Naucoris cimicoides).
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Cornat + sufix -ar.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98