13 definiții pentru cormoran

CORMORÁN, cormorani, s. m. (La pl.) Gen de păsări acvatice, bune înotătoare și scufundătoare, cu ciocul încovoiat și gâtul lung; (și la sg.) pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

CORMORÁN, cormorani, s. m. Gen de păsări acvatice palmipede, dăunătoare pentru că se hrănesc cu pește, având penele de culoare neagră-verzuie, împestrițate cu alb pe cap și pe gât, cu cioc lung și încovoiat la vârf și cu coada lungă, rigidă; corb-de-mare (Phalacrocorax); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. cormoran.

CORMORÁN, cormorani, s. m. Pasăre palmipedă, ceva mai mare decît o rață, de culoare neagră, cu ciocul lung, ascuțit și încovoiat la vîrf; zboară în apropierea țărmului Mării Negre și se hrănește cu pești (Phalacrocorax carbo); corb-de-mare. Cîte un cormoran, ca un vultur negru, cu labele și ciocul galbene, aștepta aproape să treci pe lîngă el. CAMIL PETRESCU, N. 79.

cormorán s. m., pl. cormoráni

cormorán s. m., pl. cormoráni

CORMORÁN s. (ORNIT.; Phalacrocorax carbo) (reg.) corb-de-mare.

CORMORÁN s.m. Pasăre palmipedă de culoare neagră-verzuie, cu ciocul lung și încovoiat la vârf, care se hrănește cu pești; corb-de-mare. [< fr. cormoran, cf. v.fr. corp marenc – corb-de-mare].

CORMORÁN s. m. pasăre acvatică palmipedă neagră-verzuie, cu ciocul lung și încovoiat la vârf, care se hrănește cu pești; corb-de-mare. (< fr. cormoran)

CORMORÁN ~i m. Pasăre acvatică cu penaj negru și cu cioc lung, încovoiat. /<fr. cormoran

cormoran m. pasăre acvatică din ordinul palmipedelor, se hrănește cu pești, în China servește la pescuit.

*cormorán m. (fr. cormoran, d. vfr. corp, corb, și moran, marin, d. galicu mor, mare, care se găsește și în Are-mor-icum și Mor-bihan și slavu Po-mórie, Pomeranis). O pasăre palmipedă care se nutrește cu pește. (Chinejiĭ îl învață să prindă pește pentru stăpînu luĭ).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CORMORÁN s. (ORNIT.; Phalacrocorax carbo) (reg.) corb-de-máre.

CORMORÁN (‹ fr.) s. m. Gen de păsări acvatice, bune înotătoare și scufundătoare, care trăiesc pe coastele mărilor, prin bălți și pe malurile rîurilor înconjurate de vegetație; au ciocul terminat cu un cîrlig, gît lung, coadă rotunjită formată din pene rigide; mari consumatoare de pește. În China și Japonia sînt dresați în vederea pescuitului. În Romînia se întîlnesc în Delta Dunării: c. mare (Phalacrocorax carbo), cu guler de pene cafeniu; c. mic (Ph. pigmaeus), c. moțat (Ph. aristotelis).

Intrare: cormoran
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cormoran cormoranul
plural cormorani cormoranii
genitiv-dativ singular cormoran cormoranului
plural cormorani cormoranilor
vocativ singular
plural

cormoran

  • 1. (la) plural Gen de păsări acvatice, bune înotătoare și scufundătoare, cu ciocul încovoiat și gâtul lung.
    surse: DEX '09 un exemplu
    exemple
    • Cîte un cormoran, ca un vultur negru, cu labele și ciocul galbene, aștepta aproape să treci pe lîngă el. CAMIL PETRESCU, N. 79.
      surse: DLRLC
    • comentariu Cuvântul lipsește din aceste ediții.
      surse: DEX '98 DEX '96
    • diferențiere Gen de păsări acvatice palmipede, dăunătoare pentru că se hrănesc cu pește, având penele de culoare neagră-verzuie, împestrițate cu alb pe cap și pe gât, cu cioc lung și încovoiat la vârf și cu coada lungă, rigidă (Phalacrocorax).
      surse: DEX '84 DN sinonime: corb-de-mare
    • diferențiere Pasăre palmipedă, ceva mai mare decât o rață, de culoare neagră, cu ciocul lung, ascuțit și încovoiat la vârf; zboară în apropierea țărmului Mării Negre și se hrănește cu pești (Phalacrocorax carbo).
      surse: DLRLC
  • 2. (la) singular Pasăre care face parte din acest gen.
    surse: DEX '09

etimologie: