4 definiții pentru corită
corítă (coríte), s. f. – Albie, covată. Sl. koryto (DAR), cf. sb., bg. korito, mag. koritó.
corítă, coríte, s.f. (reg.) albie, covată (în care curge mustul).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corită f. vadra în care curge vinul stors din teasc. [Slav. KORYTO].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corítă f., pl. e (bg. korito, sîrb. kó-, vsl. koryto, id.). Sud-vest. Lin, călcător. V. lin 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: corită
corită substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | corită | corita |
| plural | corite | coritele | |
| genitiv-dativ | singular | corite | coritei |
| plural | corite | coritelor | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||