4 definiții pentru corită

corítă (coríte), s. f. – Albie, covată. Sl. koryto (DAR), cf. sb., bg. korito, mag. koritó.

corítă, coríte, s.f. (reg.) albie, covată (în care curge mustul).

corită f. vadra în care curge vinul stors din teasc. [Slav. KORYTO].

corítă f., pl. e (bg. korito, sîrb. kó-, vsl. koryto, id.). Sud-vest. Lin, călcător. V. lin 2.

Intrare: corită
corită
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cori corita
plural corite coritele
genitiv-dativ singular corite coritei
plural corite coritelor
vocativ singular
plural