2 intrări
6 definiții
Explicative DEX
corită f. vadra în care curge vinul stors din teasc. [Slav. KORYTO].
corítă f., pl. e (bg. korito, sîrb. kó-, vsl. koryto, id.). Sud-vest. Lin, călcător. V. lin 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cori2 vt [At: PAȘCA, GL. / Pzi: ~resc / E: nct] (Reg) 1 A aduna fânul în căpițe. 2 A grebla fânul. 3 A usca la soare iarba cosită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
corită (corite), s. f. – Albie, covată. Sl. koryto (DAR), cf. sb., bg. korito, mag. koritó.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Jargon
CORI- „separat, despărțit”. ◊ gr. khoris „în mod separat” > fr. chori-, engl. id. > rom. cori-. □ ~fil (v. -fil2), adj., care are frunzele libere, neconcrescute; ~petal (v. -petal), adj., care are petalele separate, neconcrescute.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
corită, corite, s.f. (reg.) albie, covată (în care curge mustul).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: corită
corită substantiv feminin
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Intrare: corit
corit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
corielement de compunere, prefix corit, corităparticipiu corire, coririinfinitiv lung
- 1. Element de compunere cu semnificația „separat, despărțit”. DETS
etimologie:
- khoris DETS