CORION, corioane, s. n. 1. Înveliș extern al embrionului la vertebratele superioare. 2. Strat profund al pielii, în care se găsesc vase sangvine și nervi. [Pr.: -ri-on] – Din fr. chorion.

corion sn [At: DN³ / P: ~ri-on / Pl: ~oane / E: fr chorion] 1 Înveliș extern al embrionului la vertebratele superioare. 2 Strat profund al pielii în care se găsesc vase sangvine și nervi.

CORION, corioane, s. n. 1. Înveliș extern al embrionului la vertebratele superioare. 2. Strat profund al pielii, în care se găsesc vase sanguine și nervi. [Pr.: -ri-on] – Din fr. chorion.

CORION s.n. Învelișul exterior al embrionului la vertebratele superioare. [Pron. -ri-on, pl. -nuri, var. corium s.n. / < fr. chorion, cf. lat. corium < gr. chorion – piele].

CORION s. n. 1. membrană externă a oului fecundat. 2. porțiune profundă a dermei, caracterizată printr-un mare număr de fibre colagene organizate în fascicule. (< fr. chorion)

corion (desp. -ri-on) s. n., pl. corioane

!corion (-ri-on) s. n., pl. corioane

corion s. n., pl. corioane

CORIÓN (< fr.; {s} gr. khorion „placentă”) s. n. 1. (EMBRIOL.) Înveliș extern al embrionului la vertebratele superioare; la reptile și păsări se unește cu alantoida, iar mamifere vilozitățile sale, care pătrund în pereții uterului, formează placenta. 2. (HIST.) Stratul profund al pielii format din țesut conjunctiv, vase sanguine, limfatice și terminații nervoase libere ori sub formă de corpusculi. ♦ Strat conjunctiv profund al unei membrane mucoase sau seroase situat sub celulele epiteliale. ◊ C. ovular = membrana externă a ovulului (zona pelucidă).