6 definiții pentru corinteu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corintéu sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: mg kurjánto] (Trs) Persoană care chiuie la nuntă.

CORINTÉU, corintei, s. m. (Reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.

CORINTÉU, corintei, s. m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corintéu (reg.) s. m., art. corintéul; pl. corintéi, art. corintéii

corintéu s. m., art. corintéul; pl. corintéi, art. corintéii


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

corintéu (corintéi), s. m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).

Intrare: corinteu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corinteu
  • corinteul
  • corinteu‑
plural
  • corintei
  • corinteii
genitiv-dativ singular
  • corinteu
  • corinteului
plural
  • corintei
  • corinteilor
vocativ singular
  • corinteule
plural
  • corinteilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corinteu

  • 1. regional Persoană care spune chiuiturile la o nuntă.
    surse: MDA2 DEX '09

etimologie: