6 definiții pentru corinteu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORINTÉU, corintei, s. m. (Reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.
corintéu sm [At: DEX2 / Pl: ~ei / E: mg kurjánto] (Trs) Persoană care chiuie la nuntă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORINTÉU, corintei, s. m. (Maghiarism reg.) Persoană care spune chiuiturile la o nuntă. – Din magh. kurjantó.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
corintéu (reg.) s. m., art. corintéul; pl. corintéi, art. corintéii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corintéu s. m., art. corintéul; pl. corintéi, art. corintéii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
corintéu (corintéi), s. m. – Flăcău care îl însoțește pe mire la nunțile populare. Mag. kurjantó „crainic” (Drăganu, RF, II, 74; Dacor., V, 896).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||