corindon sn [At: TDRG / V: ~nd / E: fr corindon] 1 Oxid natural de aluminiu, foarte dur, de obicei de culoare albastru sau galben, folosit ca pietre prețioase sau ca abraziv pentru șlefuire. 2 (Îs) ~ hialin Rubin.

CORINDON s. n. Mineral (oxid de aluminiu) foarte dur, care se găsește în calcare cristaline sau în nisipuri (putîndu-se prepara și pe cale artificială); unele varietăți ale lui (safirul, rubinul, topazul etc.) sînt pietre prețioase, altele, cu aspect de mase grăunțoase (cum este șmirghelul), se întrebuințează pentru șlefuire.

CORINDON s.n. Piatră prețioasă formată dintr-un oxid natural de aluminiu, cristalizat, aproape tot atît de dur ca diamantul; corund. [< fr. corindon].

CORINDON s. n. oxid natural de aluminiu, incolor sau divers colorat, aproape tot atât de dur ca diamantul, piatră prețioasă și abraziv. (< fr. corindon)

CORINDON ~oane n. Mineral foarte dur, transparent sau colorat, folosit ca abraziv, unele din varietățile căruia sunt folosite ca pietre prețioase. /<fr. corindon

corindon n. piatră scumpă, cel mai dur dintre minerale, după diamantul.

*corindón n., pl. oane (d. limba Tamulilor [India de sud] korundam). Min. Un oxid de aluminiŭ (Al₂ O₃), care e o peatră prețioasă a căreĭ duritate vine îndată după diamant. V. ametist, rubin, safir, smaragd, emeri, spat, topaz.

corind sn vz corindon

corindon s. n.

corindon s. n.

corindon s. n.

CORINDÓN (< fr.) s. n. Oxid natural de aluminiu, format în rocile metamorfice de contact, în segregațiile magmatice de magnetit, găsindu-se frecvent și în aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezintă cea mai mare duritate după diamant, este transparent și variat colorat: roșu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se folosește ca piatră prețioasă, în mecanica de precizie și în ceasornicărie. Varietățile comune opace se utilizează ca abraziv.