11 definiții pentru corindon


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corindon sn [At: TDRG / V: ~nd / E: fr corindon] 1 Oxid natural de aluminiu, foarte dur, de obicei de culoare albastru sau galben, folosit ca pietre prețioase sau ca abraziv pentru șlefuire. 2 (Îs) ~ hialin Rubin.

CORINDÓN s. n. Oxid natural de aluminiu, foarte dur, divers colorat, de obicei în nuanțe de albastru și galben, ale cărui varietăți transparente sunt folosite ca pietre prețioase, iar altele, cu aspect de mase granuloase, sunt folosite ca abraziv pentru șlefuire. – Din fr. corindon.

CORINDÓN s. n. Oxid natural de aluminiu, foarte dur, divers colorat, de obicei în nuanțe de albastru și galben, ale cărui varietăți transparente sunt folosite ca pietre prețioase, iar altele, cu aspect de mase granuloase, sunt folosite ca abraziv pentru șlefuire. – Din fr. corindon.

CORINDÓN s. n. Mineral (oxid de aluminiu) foarte dur, care se găsește în calcare cristaline sau în nisipuri (putîndu-se prepara și pe cale artificială); unele varietăți ale lui (safirul, rubinul, topazul etc.) sînt pietre prețioase, altele, cu aspect de mase grăunțoase (cum este șmirghelul), se întrebuințează pentru șlefuire.

CORINDÓN s.n. Piatră prețioasă formată dintr-un oxid natural de aluminiu, cristalizat, aproape tot atât de dur ca diamantul; corund. [< fr. corindon].

CORINDÓN s. n. oxid natural de aluminiu, incolor sau divers colorat, aproape tot atât de dur ca diamantul, piatră prețioasă și abraziv. (< fr. corindon)

CORINDÓN ~oáne n. Mineral foarte dur, transparent sau colorat, folosit ca abraziv, unele din varietățile căruia sunt folosite ca pietre prețioase. /<fr. corindon

corindon n. piatră scumpă, cel mai dur dintre minerale, după diamantul.

*corindón n., pl. oane (d. limba Tamulilor [India de sud] korundam). Min. Un oxid de aluminiŭ (Al2 O3), care e o peatră prețioasă a căreĭ duritate vine îndată după diamant. V. ametist, rubin, safir, smaragd, emeri, spat, topaz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

CORINDÓN (< fr.) s. n. Oxid natural de aluminiu, format în rocile metamorfice de contact, în segregațiile magmatice de magnetit, găsindu-se frecvent și în aluviuni. Are aspect de mase compacte sau granulare, prezintă cea mai mare duritate după diamant, este transparent și variat colorat: roșu (rubin), galben (topaz oriental), verde (smarald), albastru (safir). Se folosește ca piatră prețioasă, în mecanica de precizie și în ceasornicărie. Varietățile comune opace se utilizează ca abraziv.

Intrare: corindon
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corindon
  • corindonul
  • corindonu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • corindon
  • corindonului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

corindon

  • 1. Oxid natural de aluminiu, foarte dur, divers colorat, de obicei în nuanțe de albastru și galben, ale cărui varietăți transparente sunt folosite ca pietre prețioase, iar altele, cu aspect de mase granuloase, sunt folosite ca abraziv pentru șlefuire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corund

etimologie: