16 definiții pentru corijență / corigență corigență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CORIJÉNȚĂ, corijențe, s. f. Situația unui corijent; examen dat de un corijent. [Var.: corigénță s. f.] – Din corijent (după absent-absență).
corijență sf vz corigență
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIJÉNȚĂ s. f. v. corigență.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIJÉNȚĂ s.f. v. corigență.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIGÉNȚĂ s. f. v. corijență.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
corigență sf [At: MACEDONSKI, O. III, 90 / V: ~ije~ / Pl: ~țe / E: corigent] 1 Situația unui corigent. 2 Examen dat de un corigent. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGÉNȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. [Var.: corijénță s. f.] – Din corigent (după absent-absență).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
CORIGÉNȚĂ, corigențe, s. f. Situația unui corigent; examen dat de un corigent. Niciodată n-am rîs de tine. Tu nu vezi cîte lucruri ne leagă? Corina, trigonometria... corigența. SEBASTIAN, T. 174. Totul reintră în liniște. Trecuseră două săptămîni... Odorescu scăpase cu succes de corigență. MACEDONSKI, O. III 90.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CORIGÉNȚĂ s.f. Situația în care se găsește un elev corigent; examen dat de un corigent pentru a putea promova. [Var. corijență s.f. / < corigent].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CORIGÉNȚĂ s. f. situație în care se găsește un elev corigent. ◊ examen dat de un corigent pentru a putea promova. (< corigent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CORIGÉNȚĂ ~e f. 1) Situație de corigent. 2) Examen susținut de un corigent. /Din corigent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
corigentă f. starea elevului corigent.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*corigénță f., pl. e (d. corrigent). Starea celuĭ corigent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
!corijénță/corigénță s. f., g.-d. art. corijénței/corigénței; pl. corijénțe/corigénțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corigénță v. corijénță
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
corigénță s. f., g.-d. art. corigénței; pl. corigénțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
corijență / corigență corigență
- 1. Situația unui corijent; examen dat de un corijent.surse: DEX '09 DLRLC DN 2 exempleexemple
- Niciodată n-am rîs de tine. Tu nu vezi cîte lucruri ne leagă? Corina, trigonometria... corigența. SEBASTIAN, T. 174.surse: DLRLC
- Totul reintră în liniște. Trecuseră două săptămîni... Odorescu scăpase cu succes de corigență. MACEDONSKI, O. III 90.surse: DLRLC
-
etimologie:
- corijent (după absent – absență).surse: DEX '09 DN