-CORIE² elem. coro-.

-CORIE¹ elem. core²(o)-. ()

CORE²(O)-, -CORIE elem. „pupilă, iris”. (< fr. core/o/-, -corie, cf. gr. kore)

CORO-, -CORIE elem. „regiune, spațiu”; „răspândire, diseminare”. (< fr. choro-, -chorie, cf. gr. khoros)

-CORIE₂ (-CHORIE) „răspîndire, împrăștiere, diseminare”. ◊ gr. khoreo, ein „a se răspîndi” > fr. -chorie, germ. id., engl. -chory > rom. -corie și -chorie.

-CORIE₁ „pupilă, iris”. ◊ gr. kore „pupilă” > fr. -corie, engl. id., germ. -korie > rom. -corie.

-CORIE₃ „saturație, sațietate”. ◊ gr. koros „îmbuibare, saturație” > fr. -corie, germ. -korie > rom. -corie.

-CHORIE, v. -CORIE₂.

CHORO-, v. CORO-₁.

COR-, v. CORE-₂. □ ~ectazie (v. -ectazie), s. f., dilatație pupilară; sin. midriază; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., incizie chirurgicală a irisului, în vederea corectării poziției pupilei; ~ectopie (v. -ectopie), s. f., anomalie congenitală a poziției pupilei care nu se află situată în centrul irisului.

CORE-₂ „pupilă, iris”. ◊ gr. kore „pupilă anatomică” > fr. coré-, engl. id., it. id., germ. kore- > rom. core-. □ ~cliză (v. -cliză₁), s. f., ocluziune patologică a pupilei; ~gon (v. -gon₂), s. m., pește migrator teleostean din familia salmonidelor, cu solzi argintii; ~liză (v. -liză), s. f., operație chirurgicală de excizie a aderențelor de pe fața posterioară a irisului; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical pentru examinarea pupilei.

COREO-₂ „pupilă, pupilar”. ◊ gr. kore „pupilă” > fr. corfo-, engl. id., germ. koreo- > rom. coreo-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., pupilometrie*; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care servește la măsurarea deschiderii pupilare; ~plastie (v. -plastie), s. f., refacere chirurgicală a pupilei.

CORO-₁ (CHORO) „loc, regiune, ținut; răspîndire, diseminare”. ◊ gr. khoros „loc, regiune, țară” > fr. choro-, engl. id., germ. id. > rom. coro- și choro-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere generală a unei țări; ~logie (v. -logie₁), s. f., 1. Studiul răspîndirii geografice și topografice a organismelor. 2. Metodă de cercetare care studiază răspîndirea elementelor unei culturi istorice, într-o anumită zonă geografică; ~tip (v. -tip), s. n., tip de distribuție geografică limitată.