CORHAN, corhani, s. m. Insectă mică, de culoare galbenă-roșiatică, ce trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica); șvab. – Et. nec.

CORHĂNI, corhănesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A deplasa buștenii cu țapina. – De la corhană.

cărhan sm vz corhan

corhan³ sn [At: PORUCIC, E. 28 / E: ns cf corhana] (Reg) Urcuș abrupt.

corhan² sm [At: MARIAN, INS. 490 / Pl: ~i / E: ns cf torhan] (Ent) Insectă mică de culoare galbenă, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica).

corhan¹ sn [At: PORUCIC, E. 470 / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Piatră de construcție, ușor de cioplit.

corhăni¹ vt [At: ȘEZ. XXIII, 42 / Pzi: ~nesc / E: corhană¹] (Reg) A transporta buștenii cu țapina, prin rostogolire sau târâre.

CORHAN sm., CORHAN(C)Ă sf. 🐙= ȘVAB.

CORHAN, corhani, s. m. Insectă mică, de culoare galben-roșiatică, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica); șvab. – Et. nec.

CORHAN, corhani, s. m. Insectă mică, de culoare galbenă-roșiatică, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Blatta germanica); șvab.

CORHAN ~i m. pop. Insectă nocturnă brun-roșcată, care trăiește mai ales prin bucătării și se hrănește cu produse alimentare; gândac de bucătărie; șvab; libarcă. /Orig. nec.

corhan¹ (insectă) s. m., pl. corhani

corhan² (piatră) s. n., pl. corhane

corhăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. corhănesc, 3 sg. corhănește, imperf. 1 corhăneam; conj. prez. 1 sg. să corhănesc, 3 să corhănească

corhan (insectă) s. m., pl. corhani

corhăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și pl. corhănesc, imperf. 3 sg. corhănea; conj. prez. 3 să corhănească

corhan s. m., pl. corhani

CORHAN s. v. șvab.

CORHAN s. (ENTOM.; Phyllodromia germanica) libarcă, rus, șvab, (reg.) colțan, prus, tarhan.

corhán, s.n. v. corhă.

corhăní, corhănesc, v.t. (reg.) A trage, a tracta bușteni din pădure, cu ajutorul țapinelor, până la poalele coastei în exploatare. – Din corhan, corhană „râpă” (MDA).

corhan, s.n. – v. corhă.

corhăni, corhănesc, vb. tranz. – (reg.) A trage, a tracta bușteni din pădure cu ajutorul țapinelor, până la poalele coastei în exploatare (Acta Musei, 2002: 317). – Din corhan, corhană „râpă” (MDA).

corhăni, corhănesc, vb. tranz. – A trage, a tracta bușteni din pădure cu ajutorul țapinelor, până la poalele coastei în exploatare (Acta Musei 2002: 317). – Din corhan „râpă” + -i.