13 definiții pentru corhană

corhánă2 sf [At: MARIAN, INS. 490 / Pl: ~ne / E: ns cf mg korha] Copac rămuros cu tulpina putredă și scorburoasă.

corhánă3 sf [At: MARIAN, INS. 490 / Pl: ~ne / E: cf corhancă] (Ent; Buc) Corhancă.

corhánă1 sf [At: PORUCIC, T. E. 470, ap. DA / Pl: ~ne / E: cf rs, ucr кypгaн] (Reg) 1 Coastă de deal stearpă și greu accesibilă Și: corhăneală. 2 Coastă de deal unde pasc vitele. 3 Munte înalt și golaș. 4 Prăpastie. 5 Loc necultivat Cf pârloagă, țelină.

CORHÁNĂ, corhane, s. f. (Reg.) Coastă de deal stearpă, râpoasă, greu accesibilă. – Din ucr. kurhan.

CORHÁNĂ, corhane, s. f. Coastă de deal stearpă, râpoasă, greu accesibilă – Din ucr. kurhan.

CORHÁNĂ, corhane, s. f. Coastă de deal stearpă, rîpoasă, greu accesibilă. [Ciobanii] aprindeau pe corhane mai multe focuri decît aveau stîni; și răzășii, din depărtarea la care se aflau, numărau șfară de fum după șfară de fum și înțelegeau că de la oamenii lor se dă vestire de apropierea inorogilor. SADOVEANU, N. P. 191. În Vrancea... cîntă în amurg cavalul, adormind vietățile de pe corhane, sub sclipirea depărtată a stelelor. D. ZAMFIRESCU, R. 24. Ai purtat ciubotele... pe la jocuri și prin toate corhanele. și coclaurile. CREANGĂ, A. 106.

corhánă (coastă de deal) s. f., g.-d. art. corhánei; pl. corháne

corhánă s. f., g.-d. art. corhánei; pl. corháne

corhánă (corháne), s. f. – Povîrniș, pantă abruptă. – Var. corhă (Trans.), corhăneală (Trans. de Sud), corho(do)l (Trans.). Rut. kurhan (Scriban), caz în care ar fi dublet al lui gorgan. După Cihac, II, 493, ar fi cuvînt înrudit cu mag. korha „putred”, korhány „pămînt vegetal”, etimon ce ar fi potrivit și pentru corhan (var. torhan), s. m. (varietate de gîndac, Blatta germanica), deoarece resturile putrezite sînt mediul preferat al acestor insecte. – Der. corhănos, adj. (înclinat); corhăni, vb. (a împinge buștenii pe coastă în jos).

CORHÁNĂ ~e f. Coastă de deal abruptă. /<ucr. kurhan

corhană2, corháne, s.f. (reg.) copac rămuros și scorburos.

corhană f. Mold. coastă înclinată de deal unde pasc vitele: prin toate corhanele, coclaurile CR. [Origină necunoscută].

corhánă f., pl. e și ănĭ (rut. kurhán, gorgan. De aci și ung. korhány, pămînt vegetal). Est. Costișă, rîpă, văgăună: pe corhănile munților (Sov. 115), vezĭ pe o corhană păretele [!] unuĭ bordeĭ (209). V. hrapă, surupină.

Intrare: corhană
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corha corhana
plural corhane corhanele
genitiv-dativ singular corhane corhanei
plural corhane corhanelor
vocativ singular
plural