2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
corfit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: corfi] Îndoire.
corfit2, ~ă a [At: CONV. LIT. LIV, 166 / Pl: ~iți, ~e / E: corfi] (Reg; d. scânduri, doage) Îndoit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corfi vr [At: N. REV. R. XIV, 349 / Pzi: ~fesc / E: corfă1] (Reg; d. scânduri, doage) A se îndoi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
corfésc v. tr. V. scorojesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
scorogésc și corogésc (nord) și scorojesc (sud) v. tr. (d. coroagă și rudă cu rus. koróbitĭ și skorobitĭ, a încovoĭa). Fac să se îndoaĭe de căldură: soarele scorojește văpseaŭa, scîndurile. V. refl. Scîndurile s’au scorojit. – În Olt. corfesc și scorfesc (d. corfă, din aceĭașĭ orig.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: corfit
corfit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
Intrare: corfi
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)