5 definiții pentru corepetiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corepetițíe sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: ger Korrepetition] Repetiție făcută cu repetitorul.

COREPETÍȚIE, corepetiții, s. f. Repetiție făcută cu corepetitorul. – Din germ. Korrepetition.

COREPETÍȚIE, corepetiții, s. f. Repetiție făcută cu corepetitorul. – Din germ. Korrepetition.

COREPETÍȚIE s.f. Exersarea unui rol sau a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului. [Cf. germ. Korrepetition].

COREPETÍȚIE s. f. exersare a unui rol, a unei partide de canto cu ajutorul corepetitorului. (< germ. Korrepetition)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corepetíție s. f. → repetiție

Intrare: corepetiție
corepetiție substantiv feminin
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corepetiție
  • corepetiția
plural
  • corepetiții
  • corepetițiile
genitiv-dativ singular
  • corepetiții
  • corepetiției
plural
  • corepetiții
  • corepetițiilor
vocativ singular
plural

corepetiție

  • 1. Repetiție făcută cu corepetitorul.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: