2 intrări

3 definiții

corepetá vi [At: DICȚ. / Pzi: ~pét și (rar) ~téz / E: ml correpeto, -are] (Lîs) A repeta materiile de scoală sub conducerea unui preceptor.

COREPETÁ vb. tr. a face repetiție cu corepetitorul. (< germ. korrepetieren)

Intrare: corepeta
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) corepeta corepetare corepetat corepetând singular plural
corepe corepetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) corepet (să) corepet corepetam corepetai corepetasem
a II-a (tu) corepeți (să) corepeți corepetai corepetași corepetaseși
a III-a (el, ea) corepe (să) corepete corepeta corepetă corepetase
plural I (noi) corepetăm (să) corepetăm corepetam corepetarăm corepetaserăm, corepetasem*
a II-a (voi) corepetați (să) corepetați corepetați corepetarăți corepetaserăți, corepetaseți*
a III-a (ei, ele) corepe (să) corepete corepetau corepeta corepetaseră
Intrare: corepetat
corepetat participiu
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corepetat corepetatul corepeta corepetata
plural corepetați corepetații corepetate corepetatele
genitiv-dativ singular corepetat corepetatului corepetate corepetatei
plural corepetați corepetaților corepetate corepetatelor
vocativ singular
plural
corepetare infinitiv lung
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corepetare corepetarea
plural corepetări corepetările
genitiv-dativ singular corepetări corepetării
plural corepetări corepetărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)