2 intrări

3 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corepeta vi [At: DICȚ. / Pzi: ~pet și (rar) ~tez / E: ml correpeto, -are] (Lîs) A repeta materiile de scoală sub conducerea unui preceptor.

COREPETÁ vb. tr. a face repetiție cu corepetitorul. (< germ. korrepetieren)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: corepeta
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • corepeta
  • corepetare
  • corepetat
  • corepetatu‑
  • corepetând
  • corepetându‑
singular plural
  • corepe
  • corepetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • corepet
(să)
  • corepet
  • corepetam
  • corepetai
  • corepetasem
a II-a (tu)
  • corepeți
(să)
  • corepeți
  • corepetai
  • corepetași
  • corepetaseși
a III-a (el, ea)
  • corepe
(să)
  • corepete
  • corepeta
  • corepetă
  • corepetase
plural I (noi)
  • corepetăm
(să)
  • corepetăm
  • corepetam
  • corepetarăm
  • corepetaserăm
  • corepetasem
a II-a (voi)
  • corepetați
(să)
  • corepetați
  • corepetați
  • corepetarăți
  • corepetaserăți
  • corepetaseți
a III-a (ei, ele)
  • corepe
(să)
  • corepete
  • corepetau
  • corepeta
  • corepetaseră
Intrare: corepetat
corepetat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corepetat
  • corepetatul
  • corepetatu‑
  • corepeta
  • corepetata
plural
  • corepetați
  • corepetații
  • corepetate
  • corepetatele
genitiv-dativ singular
  • corepetat
  • corepetatului
  • corepetate
  • corepetatei
plural
  • corepetați
  • corepetaților
  • corepetate
  • corepetatelor
vocativ singular
plural
corepetare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corepetare
  • corepetarea
plural
  • corepetări
  • corepetările
genitiv-dativ singular
  • corepetări
  • corepetării
plural
  • corepetări
  • corepetărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)