3 definiții pentru corepetat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
corepeta vi [At: DICȚ. / Pzi: ~pet și (rar) ~tez / E: ml correpeto, -are] (Lîs) A repeta materiile de scoală sub conducerea unui preceptor.
COREPETA vb. tr. a face repetiție cu corepetitorul. (< germ. korrepetieren)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
corepeta vb. → repeta
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: corepetat
corepetat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
corepetare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)