6 definiții pentru corelativitate


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

corelativitate sf [At: DA ms / Pl: ~tăți / E: corelativ + -itate] 1-3 Caracter corelativ (1-3).

CORELATIVITÁTE s. f. Caracter corelativ. – Cf. it. correlatività.

CORELATIVITÁTE s. f. Caracter corelativ. – Cf. it. correlatività.

CORELATIVITÁTE s.f. Faptul de a fi în corelație; caracter corelativ. [Cf. it. correlatività].

CORELATIVITÁTE s. f. faptul de a fi în corelație; caracter corelativ. (< it. correlatività)

CORELATIVITÁTE f. Caracter corelativ. /corelativ + suf. ~itate


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

corelativitáte s. f., g.-d. art. corelativității

Intrare: corelativitate
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corelativitate
  • corelativitatea
plural
genitiv-dativ singular
  • corelativități
  • corelativității
plural
vocativ singular
plural

corelativitate

  • 1. Caracter corelativ.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: