9 definiții pentru coregent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COREGÉNT, coregenți, s. m. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.

coregént sm [At: DA / V: (înv) conr~ / Pl: ~nți / E: fr corégent] Persoană care guvernează alături de monarh.

COREGÉNT, coregenti, s. m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.

COREGÉNT s.m.[1] Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. [Cf. fr. corégent]. corectată

  1. În original, incorect tipărit: s.n. LauraGellner

COREGÉNT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent)

COREGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care guvernează provizoriu o monarhie, luate în raport una față de alta. /<fr. corégent

*coregént, -ă s. (co și regent). Regent împreună cu altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coregént s. m., pl. coregénți

coregént s. m., pl. coregénți

Intrare: coregent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coregent
  • coregentul
  • coregentu‑
plural
  • coregenți
  • coregenții
genitiv-dativ singular
  • coregent
  • coregentului
plural
  • coregenți
  • coregenților
vocativ singular
  • coregentule
  • coregente
plural
  • coregenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coregent, -ă coregentă

  • 1. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie: