opțiuni

9 definiții pentru coregent


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coregént sm [At: DA / V: (înv) conr~ / Pl: ~nți / E: fr corégent] Persoană care guvernează alături de monarh.

COREGÉNT, coregenți, s. m. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.

COREGÉNT, coregenti, s. m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.

COREGÉNT s.m.[1] Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. [Cf. fr. corégent]. corectată

  1. În original, incorect tipărit: s.n. — LauraGellner

COREGÉNT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent)

COREGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care guvernează provizoriu o monarhie, luate în raport una față de alta. /<fr. corégent

*coregént, -ă s. (co și regent). Regent împreună cu altu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coregént s. m., pl. coregénți

coregént s. m., pl. coregénți

Intrare: coregent
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coregent
  • coregentul
  • coregentu‑
plural
  • coregenți
  • coregenții
genitiv-dativ singular
  • coregent
  • coregentului
plural
  • coregenți
  • coregenților
vocativ singular
  • coregentule
  • coregente
plural
  • coregenților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

coregent, -ă coregent coregentă

  • 1. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta.
    surse: MDA2 DEX '09 DN

etimologie: