10 definiții pentru coregent
Explicative DEX
COREGENT, coregenți, s. m. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.
coregent sm [At: DA / V: (înv) conr~ / Pl: ~nți / E: fr corégent] Persoană care guvernează alături de monarh.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COREGENT, coregenti, s. m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
COREGENT s.m.[1] Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lîngă acesta. [Cf. fr. corégent]. corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: s.n. — LauraGellner
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
COREGENT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
COREGENT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care guvernează provizoriu o monarhie, luate în raport una față de alta. /<fr. corégent
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*coregént, -ă s. (co și regent). Regent împreună cu altu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
coregent s. m., pl. coregenți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
coregent s. m., pl. coregenți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
coregent s. m., pl. coregenți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
coregent, coregențisubstantiv masculin coregentă, coregentesubstantiv feminin
- 1. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. MDA2 DEX '09 DN
etimologie:
- corégent MDA2 DEX '09 DEX '98 DN