9 definiții pentru coregent

COREGÉNT, coregenți, s. m. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.

COREGÉNT, coregenti, s. m. Persoană care are parte egală la domnie cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. – Din fr. corégent.

coregént s. m., pl. coregénți

coregént s. m., pl. coregénți

COREGÉNT s.n. Persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. [Cf. fr. corégent].

COREGÉNT s. m. persoană care are parte legală la domnie împreună cu monarhul, domnind efectiv pe lângă acesta. (< fr. corégent)

COREGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Fiecare dintre două sau mai multe persoane care guvernează provizoriu o monarhie, luate în raport una față de alta. /<fr. corégent

*coregént, -ă s. (co și regent). Regent împreună cu altu.

*coregéntă s. f., g.-d. art. coregéntei, pl. coregénte

Intrare: coregent
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coregent coregentul
plural coregenți coregenții
genitiv-dativ singular coregent coregentului
plural coregenți coregenților
vocativ singular
plural