7 definiții pentru coregență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coregență sf [At: COSTINESCU / Pl: ~țe / E: fr corégence] 1 Funcție sau demnitate de coregent. 2 Persoană care are funcția sau demnitatea de coregent. 3 Titlu al coregentului. 4 Perioadă cât durează coregența (1).

COREGÉNȚĂ, coregențe, s. f. Funcția, demnitatea de coregent; perioadă cât durează această funcție. – Din fr. corégence.

COREGÉNȚĂ s.f. Funcția, demnitatea de coregent. [Cf. fr. corégence].

COREGÉNȚĂ s. f. funcție, demnitate de coregent; perioada cât durează. (< fr. corégence)

*coregénță f., pl. e (co- și regență). Dignitatea, funcțiunea de coregent. Durata acesteĭ funcțiunĭ. .


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coregénță s. f., g.-d. art. coregénței; pl. coregénțe

coregénță s. f. → regență

Intrare: coregență
coregență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coregență
  • coregența
plural
  • coregențe
  • coregențele
genitiv-dativ singular
  • coregențe
  • coregenței
plural
  • coregențe
  • coregențelor
vocativ singular
plural

coregență

  • 1. Funcția, demnitatea de coregent; perioadă cât durează această funcție.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: