COREEÁN, -Ă, coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Coreei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Coreei sau coreenilor (1), privitor la Coreea ori la coreeni. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de coreeni. – Coreea (n. pr.) + suf. -ean.

coreean, ~ă [At: DEX² / Pl: ~eeni, ~eene / E: Coreea] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația Coreei. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Coreea. 5 smp Populație care locuiește în Coreea. 6-7 a Care aparține Coreei sau coreenilor (5). 8-9 a Privitor la Coreea sau la coreeni (5). 10-11 a Care este specific Coreei sau coreenilor (5). 12 a Care provine din Coreea. 13 sf Limbă vorbită de coreeni (5). corectată

COREEÁN, -Ă, coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Coreii sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Coreii sau populației ei, privitor la Coreea sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de coreeni. – Coreea (n. pr.) + suf. -ean.

COREEÁN², -Ă, coreeni, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Coreei.

COREEÁN¹, -Ă, coreeni, -e, adj. Care este din Coreea, care se referă la Coreea sau la locuitorii ei. Muzică coreeană.

COREEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Coreea. ◊ (s. f.) limbă din familia altaică vorbită de coreeni. (< fr. coréen)

NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni ori la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Coreea de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Republicii Coreea de Sud sau sud-coreenilor (1), referitor la Coreea de Sud ori la sud-coreeni. [Pr.: -re-ean] – Din fr. sud-coreean.

nord-coreean^[1], ~ă [At: DEX / Pl: ~eni, ~ene / E: nord + coreean] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Coreei de Nord. 3-4 smf, a (Persoană) originară din Coreea de Nord. 5 smp Popor din Coreea de Nord. 6-7 a Care aparține (Coreei de Nord sau) nord-coreenilor (5). 8-9 a Care se referă la (Coreea de Nord sau) la nord-coreeni (5). corectată

sud-coreean, ~ă [At: DEX / P: ~re-ean / Pl: ~eeni, ~eene / E: sud² + coreean cf fr sud-coreén] 1 smf Persoană care face parte din populația de bază a Coreii de Sud sau care este originară de acolo. 2 sm (Lpl) Populație, popor, națiune care locuiește în Coreea de Sud. 3 a Care aparține Coreii de Sud sau sud-coreenilor (1). 4 a Privitor la Coreea de Sud sau la sud-coreeni. 5 a Originar din Coreea de Sud.

NORD-COREEÁN, -Ă, nord-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Populare Democrate Coreene sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține nord-coreenilor (1) sau statului lor, privitor la nord-coreeni sau la statul lor. – Nord + coreean. Cf. fr. nord-coréen.

SUD-COREEÁN, -Ă, sud-coreeni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Coreii de Sud sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Coreii de Sud sau sud-coreenilor (1), privitor la Coreea de Sud sau la sud-coreeni. [Pr.: -re-an] – Din fr. sud-coréean.

NORD-COREEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Coreea de Nord. (< fr. nord-coréen)

SUD-COREEÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Coreea de Sud. (< fr. sud-coréean)

coreeán adj. m., s. m., pl. coreéni; adj. f., s. f. coreeánă, pl. coreéne

coreeán s. m., adj. m., pl. coreéni; f. sg. coreeánă, g.-d. art. coreénei, pl. coreéne

*coreeánă (limbă) s. f., g.-d. art. coreénei

nord-coreeán adj. m., s. m., pl. nord-coreéni; adj. f., s. f. nord-coreeánă, pl. nord-coreéne

sud-coreeán adj. m., s. m., pl. sud-coreéni; adj. f., s. f. sud-coreeánă, pl. sud-coreéne

nord-coreeán s. m., adj. m. coreean