7 definiții pentru coreclamantă

coreclamántă s. f., pl. coreclamánte

coreclamánt, ~ă smf [At: DN3/ Pl: ~nți, ~e / E: co- + reclamant] Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva.

CORECLAMÁNT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

CORECLAMÁNT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

coreclamánt s. m., pl. coreclamánți

CORECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care se adresează justiției, împreună cu alții. [< co- + reclamant, după fr. codemandeur].

CORECLAMÁNT, -Ă s. m. f. cel care se adresează justiției împreună cu altcineva. (< co- + reclamant)

Intrare: coreclamantă
coreclamantă substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coreclamantă coreclamanta
plural coreclamante coreclamantele
genitiv-dativ singular coreclamante coreclamantei
plural coreclamante coreclamantelor
vocativ singular
plural