5 definiții pentru coreclamantă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

coreclamánt, ~ă smf [At: DN3 / Pl: ~nți, ~e / E: co- + reclamant] Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva.

CORECLAMÁNT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

CORECLAMÁNT, -Ă, coreclamanți, -te, s. m. și f. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva. – Co- + reclamant.

CORECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care se adresează justiției, împreună cu alții. [< co- + reclamant, după fr. codemandeur].

CORECLAMÁNT, -Ă s. m. f. cel care se adresează justiției împreună cu altcineva. (< co- + reclamant)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

coreclamántă s. f., pl. coreclamánte

Intrare: coreclamantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coreclamantă
  • coreclamanta
plural
  • coreclamante
  • coreclamantele
genitiv-dativ singular
  • coreclamante
  • coreclamantei
plural
  • coreclamante
  • coreclamantelor
vocativ singular
  • coreclamantă
  • coreclamanto
plural
  • coreclamantelor

coreclamant, -ă coreclamant coreclamantă

  • 1. Persoană care face o reclamație împreună cu altcineva.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Co- + reclamant
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN